În gândul său, Alex zâmbi din nou: „Ce treabă poate avea cu mine o puştoaică?”. Fusese însă intrigat. Avea deja mai mult de un an de când se retrăsese la maximum posibil din viaţa socială. Nu lucra, trăia din economii şi din ajutoarele modes­te pe care i le ofereau puţinii prieteni cu care mai ţinea legătura.

Ce este un dialog? Să fie doar o simplă con­vorbire dintre două sau mai multe per­soane? Ce ar fi dacă ne-am abate de la realitate? Ar fi nemaipomenit dacă am în­ţelege limbajul animalelor sau dacă am avea posibilitatea să conversăm cu…

Mă înspăimântă mărul meu din poală,
E tot mai greu și prinde-a sângera,
El guvernează toată viaţa mea,
E un blestem sau, poate, e o boală…
Adame, mi se-ntunecă privirea!
Mai mușcă, încă-o dată, din povară,

Atunci oamenii nu-şi doreau despărţirea în iureșul clipelor năvalnice. Era prea mare Pământul, prea mică dimensiunea temporală și enormă dorinţa de a ră­mâne împreună. Atunci luptau pentru unitate socială, zideau spre cer

Azi vreau să fiu o telegramă veche
cu textul: „Je t’ aime”,
să mă plimbe poştaşul cu bicicleta
printr-un oraş franţuzesc,
seara să evadez din geantă,
să cad pe-o bancă luminată

Epoca hiperbolei, a me­tonimiei şi a antitezei îşi anunţă prezenţa. Noi suntem cei care râvnim să schimbăm lucrurile, vrem să înlocuim luna cu stelele, iar soarele cu marea. Vrem să răstur­năm vechiul stereotip care spune că…

Într-o lume în care aproa­pe totul a fost descoperit, iar tehnologiile au preluat controlul asupra oricărui domeniu cultural, religios și educaţional, societatea pare a fi stăpânită tot mai mult de ten­dinţele nou apărute.

Naşte-mă din cuvântul tău
ca să-ţi devin poezie!
Fie-mi literă de A(ur)
până ce M(oartea)
va O(bosi)

Ai răsărit ca ghiocelul
În mijlocul zăpezilor de dor,
Pe loc se-nseninase cerul
Şi inimi au cântat în cor.
Mă tem că am pierdut eu clipa

Într-o colivie veche, aurită, stă ferecată o pasăre albă, ce se zbate cu vehemenţă, vrând să iasă-n libertate. Deodată uşiţa se deschide şi pasărea zvâcneşte din strâmtoare, înălţându-se în aer, planând maiestuos…

Viitorul aparţine doar celor care cred în frumu­seţea visurilor. Le trăiesc cu ochii deschiși și inima pură. Astfel de oameni pot schimba și viitorul unei ţări. În opinia mea, una dintre problemele ce împiedică dez­voltarea…

Afost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată… o şcoală frumoasă, în care se întâmplau diferite mi­nunăţii. Era o zi obişnui­tă. Copiii veneau la şcoală cu o mare dorinţă de carte, se întâlneau şi în­văţau.