În gândul său, Alex zâmbi din nou: „Ce treabă poate avea cu mine o puştoaică?”. Fusese însă intrigat. Avea deja mai mult de un an de când se retrăsese la maximum posibil din viaţa socială. Nu lucra, trăia din economii şi din ajutoarele modeste pe care i le ofereau puţinii prieteni cu care mai ţinea legătura.
Era o noapte rece de sfârşit de august. Vântul biciuia nemilos frunzele încă verzi ale copacilor din parc şi zorea norii albi ce pluteau deasupra, mari şi supuşi. Se părea că îi face să se mişte tot mai repede, de parcă i-ar însoţi spre vreun loc de surghiun.
Cu paşi grăbiţi, intră în sala de concerte. Apoi îşi zise că nu a fost o idee bună să vină în această seară aici. Dar îi plăcea orga şi se convinse că totuşi merita. Astfel de concerte nu erau în fiecare zi, dar şi dacă ar fi fost…
E zece și jumătate şi deja am vizitat o mulţime de locuri impresionante în Constanţa. Edificiul Roman cu Mozaicuri e o clădire din sticlă, construită şi gândită foarte bine, încă în anii ’70. Ține la adăpost de intemperii o capodoperă nemaipomenită…