Atunci când primul clinchet
Auzu-a legănat,
A Ta privire blândă
Puteri de basm ne-a dat.
Şi-a Ta dorinţă vie

Dimineaţa răcoroasă își revărsa prospe­ţimea peste munţii Los Amates. Soa­rele încerca să-și trimită razele tinere peste ţinutul stâncos. Pădurile erau prinse în mreaja unei amorţeli și totul era scăl­dat în tăcere.

Aud cum curge timpul în timpanele sparte de-ntuneric. Copleșită de tumultul amintirilor, mă las purtată de gânduri. Știu că acolo, în satul meu, unde oamenilor fericirea le înflorește sub tălpi, unde este pământul cel mai bun din lume…

Căscat. Lung, obositor, molipsitor. E ora 7. Trebuie să mă grăbesc, căci altfel întârzii. Mă ridic alene din patul meu murdar și merg spre baia la fel de jegoasă. De ce mi-aș face probleme despre cum arată casa mea, atâta timp cât eu sunt impecabil de curat?

Era o noapte rece de sfârşit de august. Vântul biciuia nemilos frunzele încă verzi ale copacilor din parc şi zorea norii albi ce pluteau deasupra, mari şi supuşi. Se părea că îi face să se mişte tot mai repede, de parcă i-ar însoţi spre vreun loc de surghiun.

Cea de-a noua poruncă biblică din Decalog spune: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”. Acestă învăţătură are rolul de a opri minciuna, care înseamnă tăinuirea cu știinţă…

e simplu
uneori mi-e dor să nu scriu

dar devin tandră cu obiectele pe care știu că le
ating

când e întuneric și toate nălucirile dau peste mine
pe străzi lăturalnice
caut o bucată de cer care să-mi aparţină
o certitudine

Era început de toamnă. Frunzele se auzeau foşnind pe aleea lungă pe unde păşea Ea. Gândurile o cuprindeau ca un fular mare şi călduros. Era obişnuită deja cu singurătatea care o urmărea de un an…

M-am trezit de dimineaţă cu marea bucurie că mă voi duce, în sfârșit, la școală. Nu aveam răbdare să îmi prindă mama fundiţele albe și mari în păr. Am luat ghiozdanul în spate și am pornit la școală cu mari emoţii.

Număr firele de iarbă împleticindu-se în bătaia usturătoare a vântului. Vin spre mine ca un cortegiu, șuierându-mi asurzitorul cântec de moarte. Mă dor ochii și în mine ceva cald se zbate…

Ostatică a sufletului meu,
ţi-am înecat chipul în mine.

Am stat de vorbă cu ochii tăi,
i-am pictat în ai mei, apoi
i-am înlocuit cu soarele şi luna.