Doamna anotimpurilor

Era început de toamnă. Frunzele se auzeau foşnind pe aleea lungă pe unde păşea Ea. Gândurile o cuprindeau ca un fular mare şi călduros. Era obişnuită deja cu singurătatea care o urmărea de un an…

Hipnotizată de gânduri, dintr-odată se opri, de parcă cineva îi atinsese mâna. Era o doamnă, o femeie ciudată… pe care nimeni nu o observa. Avea pe cap o pălărie mare, împodobită cu frunze şi fructe, iar rochia îi ajungea până la pământ de nu i se vedeau picioarele. Femeia a luat încet mâna ei. A pus un medalion de aur în ea şi a dispărut. Pe medalion scria: ,,Ai încredere în tine, atunci şi ceilalţi o să aibă…”. Fata a strâns medalionul la piept şi a zâmbit uşor printre lacrimile pe care le avea în ochi.

Toamna trecuse. În fiecare zi obișnuia să vină la locul unde o întâlnise pe doamna necunoscută, însă, de fiecare dată, nu era nimeni. Treptat Ea se schimbase, devenise mai veselă, zâmbetul apărea mai des pe faţa ei.

Iarna hainele groase ce-i ţineau sufletul închis o abătură de la cuvintele medalionului. Într-una din zilele geroase, o observă. Da, era aceeași femeie, îmbrăcată într-o rochie lungă, de această dată albă. O pelerină îi acoperea creștetul. Ea îi vorbi, îi puse întrebări, însă femeia doar zâmbea. Apoi a scos un alt medalion, de argint, din buzunar. Pe acesta era scris un alt îndemn: ,,Nu poţi ordona inimii, iar sufletul nu-l poţi minţi”. I-l dăruise și dispăruse din nou. Cine oare era această tainică doamnă?

Iarna trecuse foarte repede. În acest răstimp fata şi-a făcut prieteni noi, iar cele întâmplate erau asemenea unui vis aproape uitat.

Primăvara se apropie pe nesimţite. Într-o altă zi, când era în drum spre casă, Ea se întâlni din nou cu mult aşteptata doamnă. Nerăbdătoare, fata aștepta un alt medalion, pe care doamna în scurt timp i l-a și încredinţat. Pe acesta scria: ,,Încearcă să vezi locurile tăinuite”.

După ce medalionul a atins mâna fetei, doamna a dispărut din nou. Era singura care putea să-i dea un pic de speranţă şi iarăși dispăruse…

Fata a luat în mâini cele trei medalioane și a citit cu atenţie îndemnurile. Cele trei mesaje erau suficiente pentru a-i aduce împlinirea. Fata nu a mai văzut-o pe doamna misterioasă. Ea a înţeles că trebuie să aibă încredere, să nu ordone inimii și să știe a vedea locurile tăinuite.