Daniela Rotaru

Dispariția soneriilor școlare

Daniela Rotaru | Revista: Clipa nr. 4, 2015 | Rubrica: Răguşiţi de cuvânt | Comments

Afost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată… o şcoală frumoasă, în care se întâmplau diferite minunăţii. Era o zi obişnuită. Copiii veneau la şcoală cu o mare dorinţă de carte, se întâlneau şi învăţau.

Director fondator/director onorific: Eugenia BULAT

Director/coordonator de proiect:Victoria MĂRGINEANU

Redactor-şef: Victoria COLESNIC

Stilizator: Inga DRUȚĂ

Design/tehnoredactare:
Adrian GAVRILIUC

Revista Clipa invită la colaborare elevii şi studenţii din Republica Moldova şi România, din întreaga diasporă românească. Pentru preluarea textelor sau a imaginilor foto publicate în Clipa se va solicita acordul redacţiei. Conţinutul textelor publicate în Clipa reflectă poziţia şi gustul estetic al autorului şi nu neapărat pe cel al redacţiei.

APRECIERI

Puţini dintre cei antrenaţi vor deveni poeţi, toţi însă vor fi cititori de poezie cu un gust al esteticului dezvoltat, or, într-o societate în care se citeşte foarte puţin, efortul celor de la Clipa merită toate laudele.

LUCIA ŢURCANU, critic literar

(...) cei care trec prin atelierele Clipei nu vor fi neapărat oameni ai scrisului, dar vor ajunge negreşit oameni ai gustului. Or, pe această direcţie, şcoala noastră generală va mai rămâne încă mult timp corigentă.

EUGEN LUNGU, critic literar

Faptul că am găsit versuri foarte bune în poemele unor elevi şi ale unor studenţi apăruţi în revista Clipa nu m-a surprins, ci mi-a întărit încrederea în şansa literaturii.

ILEANA MĂLĂNCIOIU, poetă

Generaţia Clipei Siderale, denumită şi generaţia post-1989, îmbrăţişează motivele care obsedează mintea tânără, vorba lui Mircea Eliade: absolutul, libertatea, permanentul, universalul. La acestea adaugă şi identitarul, impus de drama sfâşierii şi vidul politic şi psihologic basarabean. (...)

MIHAI CIMPOI, academician

Alerg cu gândul spre adolescenţii de la Clipa, să le spun că mi-e dor de ei ca de nişte cuvinte de dragoste, că mi-e drag de scrisul lor ca de mine însumi, cel de acum patruzeci de ani, când eram prieten bun cu mâncătorul de jăratic – mânzul din basmele noastre.

VASILE TOMA, poet

Prev Next

Dispariția soneriilor școlare

Căutare

Rubrici

Nucleul redacţional

Invitaţie la colaborare

APRECIERI

Find us on Facebook