Mă trezeşte într-o dimineaţă estivală o rază orbitoare de soare. Îmi dezlipesc, forţat, pleoapele. Leneşă, mă ridic din hamacul improvizat în grădina bunicii, fermecată de cadrul rustic.
Cora e uriașă, brunetă și are ochii blânzi. Îi place să se joace și să mănânce. Îi place să se gudure pe la picioarele Lui și să sară în sus de la o vorbă caldă. Cora e fericită. Primește câte o masă copioasă de trei ori pe zi…
Cu paşi grăbiţi, intră în sala de concerte. Apoi îşi zise că nu a fost o idee bună să vină în această seară aici. Dar îi plăcea orga şi se convinse că totuşi merita. Astfel de concerte nu erau în fiecare zi, dar şi dacă ar fi fost…
Lumea înconjurătoare e doar o amăgire, un miraj care pare atât de frumos și vesel, pe când în spatele lui se află un tărâm plin de suferinţe. Mă adâncesc mai mult în viaţă și e mai greu… Aerul dezamăgirii mă sufocă, coboară pe gât…
Cei care nu au avut niciodată o cameră numai și numai a lor vor ști exact despre ce vorbesc. Nu-i ușor să convieţuiești cu un om care a fost mai prezent în viaţa ta decât tine însuţi și cu care ai fost nevoit să împarţi totul, începând cu uterul mamei…
Lipsit de gust
mă privește vulgar
chipul tău
tatuat pe nisipul
murdar încă
de dragostea noastră.
El şi Ea… se priveau adânc, desluşind în propriile priviri un mister de neînchipuit. Ea nu mai încercase din copilărie sentimente de poveste trăite în realitate, El simţea pentru prima oară cum dragostea-i răscoleşte inima.
Privești prin fereastră
până la sânge
orașul ce-ţi curge prin vene.
Orașul
în care totul depinde de noi
și în care totul e deja hotărât.
Domnul Boboc e cel mai temut profesor din universitate, toată lumea știe asta. Domnul Boboc nu râde, nu glumește, nu întârzie, nu greșește, nu iartă. Studenţii spun că dl Boboc doarme noaptea pe un pat de fier, fără cearșafuri, cu atlasul lui Netter sub cap, în loc de pernă.
În tinereţe toţi vor să zboare și își aleg o pasă-re care le este mai dragă. Să zicem, rândunica. Să zbori către o nesfârșită primăvară sau să fii stâncă. Să-ţi îmbrăţișezi pământul și să nu fii trist că păpădia zboară. Eu mi-am făcut alegerea. Am înţeles la timp că…
Naiv și visător purtam în gând privirea ta senină,
Și tot pe ea, bezmeticind, o căutam, în ziua-n care
Văzui doi ochi aproape goi, pe a căror retină
Se reflecta cumplita-nstrăinare.