Liniştea ta mă înfioară,
paloarea ochilor tăi
mă cheamă să o tulbur;
privirea ta, privirea mea…
încolăcindu-se într-un vârtej
de forme şi culori
M-am trezit cu o ţară necunoscută la geam. Ştirile din ultima vreme n-au anunţat nimic despre exportul de ţări sau despre ţări care apar peste noapte.
Plouase două toamne consecutiv, de parcă nu ar fi existat alte anotimpuri între ele. Era perioada în care aștepți soarele, iar liniștea monotonă dinaintea furtunii (care nu mai vine) îți dă de înțeles că ploaia nu se va opri.
Agonia deşertului
Sub tălpi îmi vorbeşte nisipul clocotit,
E prea mult soare drogat cu lumină!
Inundaţii uscate mă aruncă-n zenit,
Simt cum pustiul mă arde-n retină.
Rusia, una dintre ţările cu cea mai mare suprafaţă, cu toate că avea multe pământuri şi braţe de muncă…
Femeia de ieri, aşa o s-o numesc pe bunica, care-şi aşteaptă copiii şi nepoții în vizită, iar ei vin de Paşte şi de Crăciun, uneori mai des, alteori mai rar… stă cu ochii la poartă şi îşi aminteşte cât de frumos era când au venit la ea ultima dată.
Dis-de-dimineaţă plouă întruna, de parcă cerul a hotărât să-i pedepsească pe pământeni pentru nedreptăţile săvârșite. Niciun suflet pe stradă, nici prin curţi nu se zăreşte nimeni, nici la geamuri, toţi s-au ascuns de vremea de afară.
Un pic de gelatină
S-a prins marmelada,
Fără bule de aer sau coji de lămâie,
Doar gânduri suprarăcite
Ca niște exponate de muzeu
Toţi profesorii care mi l-au predat pe Eminescu mi-au spus că acesta s-a inspirat din Schopenhauer, unul dintre cei mai pesimişti filozofi. Ţinând cont de sensul cuvântului pesimism…
sihastru
lumea îmi închide uşa
de fiecare dată când vreau să intru,
pământul mi-e sprijin genunchilor,
iar din ochi îmi ies
întrebări, regrete şi doruri.