M-am trezit cu o ţară necunoscută la geam. Ştirile din ultima vreme n-au anunţat nimic despre exportul de ţări sau despre ţări care apar peste noapte.
Dialog cu Timpul
– Aş vrea să vă prezentaţi, l-am rugat, fixând cu privirea-mi o gaură minusculă din şosetele sale.
– Mă numesc Timp.
Prima amintire care a îngrădit un om şi a spus: „Acesta este proprietatea mea”, găsind amintiri suficient de naive s-o creadă, a fost adevărata întemeietoare a istoriei.1
Nu ştiu exact când am auzit de existenţa celui de-al treilea ochi. Îmi amintesc doar că mi-l imaginam stând în mine şi ţinând un jurnal. Vigilent, făcea însemnări zi şi noapte. Nu dormea niciodată. Eram atât de absorbită de această idee, încât la un moment dat l-am visat. De fapt, i-am visat notiţele.