Femeia de ieri
Femeia de ieri, aşa o s-o numesc pe bunica, care-şi aşteaptă copiii şi nepoții în vizită, iar ei vin de Paşte şi de Crăciun, uneori mai des, alteori mai rar… stă cu ochii la poartă şi îşi aminteşte cât de frumos era când au venit la ea ultima dată. Ar fi oprit acele clipe fericite când ei intră pe poartă, bat la uşă, o strigă… Femeia de ieri, care a muncit o viaţă pământul colhozului, la prăşit, la cultivat tutunul, cu brigada, cu vecinele… Acasă ajungea noaptea, copiii adesea dormeau deja, iar ea trebuia să spele, să facă mâncare pentru a doua zi. Aţipea spre dimineaţă, dar trebuia să plece iarăşi la muncă în zori.
Nu avea uneori nici curent ca să lumineze un bec în casă, nu existau maşini de spălat, aspirator, frigider, fier de călcat. Toate au apărut treptat, odată cu evoluţia omenirii, care avea la baza piramidei muncitorii simpli ce lucrau zi şi noapte. La baza acestei piramide este şi a fost femeia de la sat, care a crescut copiii cum a putut, împreună cu soţul sau singură toată viaţa; a încercat să-i dea la şcoli să nu ajungă să muncească ca şi ea. Ar fi fost în stare să muncească pentru copiii ei și pentru copiii copiilor, doar ca ei să aibă un serviciu la birou. Din această cauză a făcut tot posibilul ca lor să nu le lipsească nimic. În plus, copiii ei deştepţi şi frumoşi trebuiau să urmeze o facultate. Au plecat şi au revenit tot mai rar, ca puii care învaţă să zboare şi zboară tot mai departe, până când drumul înapoi devine tot mai lung. Această femeie de la sat acum e la pensie. Chiar dacă nu mai are serviciu, îşi găseşte tot timpul de lucru: creşte pui, răţuşte, bobocei sau are pământ unde umblă la prăşit şi unde cultivă de toate. Mai pleacă uneori la moară să-şi facă făină de porumb, făină de grâu, ulei… Coace pâine, plăcinte, cozonaci, deoarece ea nu cheltuieşte banii pe așa ceva – nu cumpără decât uneori medicamente, doar când acestea sunt mai mult decât necesare. Vrea să aibă de toate ca să dea la copii, atunci când vor veni la ea.
Femeia de azi lucrează, de obicei, în oraşul din apropiere sau chiar în sat pe la şcoli, grădiniţe. Are televizor, telefon mobil, frigider, maşină de spălat, aspirator, aragaz, nu mai zic de curent, gaz, apă caldă, baie și alte facilități. Aceasta femeie preferă să cumpere pâine decât să coacă, preferă să stea acasă în loc să muncească pentru un salariu de nimic, iar mulţi dintre bărbaţi pleacă peste hotare şi lucrează din greu pentru un salariu mai bun. Baza acelei piramide despre care am mai vorbit devine tot mai şubredă. Cei din vârful ei ar trebui să-şi dea seama de asta înainte ca totul să se prăbuşească. Cel ce e mai sus cade mai tare, iar cei care muncesc pământul nu au unde să cadă.