Se întâmplă să am dorinţa categorică de a citi cărţi ale unor autori cu totul necunoscuţi pentru mine, cărţi despre care n-am știut că există până a le fi văzut pe raft, cărţi a căror intrare în lista mea de lecturi
Acum 18 ani de la publicarea manifestului fracturist, a scrie despre acest curent înseamnă a încerca, pe cât e posibil, să privim acest fenomen literar „în faţă”. Starea de spirit a cărei confirmare este literatura de tip
Personalitate multilaterală (absolvent al Institutului Politehnic din Chișinău, poet, eseist, istoric și nu doar), cunoscător eminent al situaţiei Basarabiei de la 1812 încoace…
Atunci când tot ce se poate spune despre poem e însuși poemul.
Dacă aș vrea să fiu originală (și leneșă), mi-aș încheia recenzia aici. Dar, pentru că autoarea volumului de poeme Du-te free, Aura Maru, nu s-a limitat la atât, ci…
O abordare serioasă a literaturii presupune și referirea la operele Antichităţii, în absenţa cărora e cu adevărat problematic să aflăm cum ar fi evoluat arta limbajului. Însă, de la un anumit nivel, referirea la literatura…
Walden este una dintre acele cărţi care te fac să zâmbești. Chiar dacă se vorbește despre tristeţe, singurătate și plictiseală, este cartea care nu știe „unde se termină cerul și începe ironia” (Heinrich Heine).
Ca să rezum destinul cutremurător al lui Max Blecher (1909 – 1938), aș parafraza cuvintele lui Iurie Colesnic despre Olga Vrabie, poetă basarabeană, stinsă, la fel, prematur: Viaţa lui Blecher a fost ca lama unui laser, a luminat pentru o clipă din aria necuprinsă a literaturii și s-a stins.
S-a făcut auzită de curând o tânără voce poetică ce „caută o fată-lotus/ ce miroase ca o carte nouă/ când să o deschizi/ să-ţi pierzi faţa printre paginile ei”; e vorba de Elena Puiu, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Ion Suruceanu” din satul Malcoci, Ialoveni, care, la cei 18 ani – „vârsta ezitării”…
1Q84 a apărut la Editura Polirom în 2012 şi îi aparţine lui Haruki Murakami, scriitorul japonez căruia i-am citit toate cărţile şi care nu m-a decepţionat niciodată.
„Slujind postmodernitatea, şi catedra, şi o groază…”, Nicolae Leahu – autor prolific, spirit laborios, de o fineţe aparte – este considerat, cel puţin la nivel teoretic…
Un om este un pescar. Iar orişice pescar îşi vede de treaba lui. Stând singur în mijlocul mării, pescuind vise şi speranţe mici cât o fâţă*, un om poate rămâne întotdeauna…
Ce scriu ziarele de război despre umorul straşnic al trupelor care nici nu se întorc bine de la bombardament că şi organizează seri dansante e o mare aberaţie.