Destăinuirile unei fete-lotus

S-a făcut auzită de curând o tânără voce poetică ce „caută o fată-lotus/ ce miroase ca o carte nouă/ când să o deschizi/ să-ţi pierzi faţa printre paginile ei”; e vorba de Elena Puiu, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Ion Suruceanu” din satul Malcoci, Ialoveni, care, la cei 18 ani – „vârsta ezitării” –, a reuşit să-şi adune confesiunile în volumul de debut Mărturisiri verzi, apărut în colecţia „Debut sideral” a Editurii Clipa (2012). Când deschidem acest volum şi ne pierdem faţa în el, sezisăm o reţea afectivă de un verde proaspăt, deloc crud, care încearcă să întărească nodurile dintre dimensiunile familiale, personale, pe alocuri intime şi totodată se anunţă a fi un început pentru formarea legăturilor noi, dincolo de pragul spaţiului casnic. Autoarea pare să fie în căutarea unui loc sub ploaie, aşa cum anunţă, în prefaţa volumului, criticul literar Lucia Ţurcanu, care, alături de poetele Călina Trifan şi Aurelia Borzin, făcând parte din juriu, a declarat învingător manuscrisul Elenei în cadrul Concursului Naţional de Creaţie Literară Iulia Hasdeu. Astfel, această plachetă de versuri şi-a început „coacerea”, de curând, în mâinile cititorilor şi iubitorilor de frumos.

Parcurgând poeziile tinerei debutante, intrăm într-un spaţiu intim care îşi păstrează firescul şi nu e impregnat cu sentimentalism. În versuri, autoarea reuşeşte să refacă imaginile tensiunilor înăbuşite, ale impulsurilor refulate din miezul interrelaţiilor cu cei apropiaţi, „oameni/ cărora le zici mamă şi soră/ şi pe care ştii că-i iubeşti/ chiar dacă le-o spui cu noduri în gât”. Poezia se vrea, pentru Elena, o salvare, un echilibru.

Prin prisma acestor ochi verzi se surprinde o lume ce miroase a ceai de mentă, în care se joacă „sudoku pe o tabletă de ciocolată 3×6”, se caută/se găsesc adversari pentru că are „destui anticorpi”. Dorinţa de a păstra aceste imagini intacte ca „să nu înceteze chinul acesta niciodată” o determină uneori să cedeze: „exasperată/ îmi spun că trebuie să fac întocmai ce-mi zice”.

Un motiv care se desprinde din mărturisirile cuprinse în volum ar fi tendinţa unei continue călătorii prin sine, prin ceilalţi, prin lume. Aceasta permite sesizarea în firul liric al poemelor a ideii privind depăşirea condiţiei impuse de vârstă, generând dorinţa de a deschide uşi, dimensiuni, până şi continente noi. Proiecţiile cromatice lasă loc unor interpretări senine, pure, făcând referire la o lume interioară pictată în imagini fragede, caste. Poemul Elenei e unul viu, cu nopţi de vară, păduri şi ploi, pe alocuri visceral, dinamic, în care „fiecare arteră/ venă/ capilar/ îşi ştie deja drumul”, un drum în care tânăra se regăseşte pentru a se pierde iar, un neobosit carusel ce leagănă acum universul poetei.

Placheta de debut a fost lansatăt la Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu”, unde ne-am lăsat contaminaţi de blândeţea autoarei şi am trăit mărturisiri verzi, descoperind în Elena pe fata-lotus, „o fată de inimă/ capabilă să iubească”. Începutul s-a anunţat a fi unul promiţător.

La cât mai multă scriitură bună!