Fiecare cu adevărul lui, dar tot al nostru e mai adevăr. Or, când vorbim despre anul 1812 şi despre consecinţele acestuia pentru Basarabia, nu poţi veni cu adevărul tău.
Obrazele se vând acum la piaţă…
Dar, la ce bun să le mai cumpăraţi?!
Noi suntem noi, acei adevăraţi,
Doar când ne punem măştile pe faţă.
A stat şapte zile fără a scoate un cuvânt. Apoi a vorbit şi, pe vas, toată lumea a amuţit. El şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut doar nori. Iar fulgere nu l-au lovit pentru că oamenii slabi le-au creat.
Eşti una dintre iniţiatorii platformei ospoon.eu, lansarea căreia a avut loc recent. Din câte am observat eu, are gândirea critică şi participarea ca principii de bază, care promit nu altceva decât o schimbare socială…
Deşi face parte dintr-un grup literar cu intenţii revoluţionare – Noii Barbari –, Ecaterina Bargan este o poetă tolerantă, cumpătată şi… cuminte. O dovadă elocventă în acest sens este recentul său volum de poezie…
Volumele colective reprezintă astăzi un exerciţiu foarte bine-venit al fenomenului literar de la noi, întrucât constituie neîndoielnice piste de promovare pentru tinerii autori, a căror rostire…
Un roman dogoritor care mi-a amintit de Maitreyi, cu soare nemilos, ploi musonice, oameni mici şi negri şi, cel mai important, raportul dintre ei şi albi. Contextul e corupţia şi bigotismul imperial într-o societate în care…
Un spectacol-provocare, care nu poate lăsa pe nimeni indiferent, a avut loc în incinta Teatrului „Satiricus Ion Luca Caragiale”, în regia lui Sandu Grecu, după piesa „Transnistria”, de Constantin Cheianu.
Cunoaşte-mă
te ajut şi eu
tu miroşi
parfumul meu de 15 septembrie
o zi despre mine şi florile mele
Lui
În prelungi clipe înstelate de dor,
În reveria unui vis împlinit,
În caligrama unui fulg
…ce bine că eşti,
Ce bine că ai fost
Aruncă-mi parfumul. E cea mai tristă amintire cu memorie.
Pe Claudiu l-am iubit mult. Iubirea se prefigura în mintea mea ca o poezie. Orice în ea era permis. Totul era o inegalitate acceptabilă.
Lasă-ţi frâu liber cuvintelor şi imaginaţiei… Începe cu „a fost odată” şi fă-ne cuminţi, atenţi, miraţi… Şi fă-ne copii…
Aşa şi-ar fi pornit tatăl meu (un Creangă al vremurilor noastre) povestea de seară…