Poezie

Denisa Lazăr
cl. a XII-a, Colegiul Naţional „B.P. Hasdeu”, Buzău
Menţiune, secţiunea „Poezie – liceeni”

Cunoaşte-mă

te ajut şi eu

tu miroşi
parfumul meu de 15 septembrie
o zi despre mine şi florile mele

oasele de căpşună lichidă
Se joacă de-a v-aţi-ascunselea
după lăzi de pământ
mâna de unicorn
mişcă bucată cu bucată Dumnezeul
până în degetele mamei, tatălui
conturul din cercuri

şi triunghiuri de ciocolată
fulgi de zâmbete
ia cu linguriţa
căprioarele lovite de cer
altfel o să-ţi cadă în ochi

până la tâmple
poţi să mă adulmeci
cu tot cu firele mele
te ajut şi eu
(aceeaşi regină albină
jertfeşte copii de albastru)
dar fără să desfaci obrajii
lasă minunile acolo

tu, pune-ţi palmele pe cer
fiindcă nu se mai satură de mine

pur şi simplu
lupilor le e foame

Joacă

Am ajuns
pot să-ţi văd iepurii de sticlă colorată
Copil neglijent
nu ţi-a fost frică
or să scape în grădina unchiului –
de când a cumpărat hectarul ăla de stele
le vorbeşte până şi cocoşilor pompos
mi-e frică…
o fi vorbit cu jucăuşii îndumnezeiţi
am auzit că rămâi mut
în zilele de sărbătoare

în patul ăsta cald
pot să văd tot

uite, tremură până la cuvinte şi înapoi
în goluri delicioase
măsoară pulsul luminii pietrificate
Iepurii tăi zâmbesc atât de frumos!

unchiul tău zace
s-a îmbolnăvit de har

îndură-te
rupe câteva doruri
şi vor tăia superfluu
teiul proaspăt

gene, buze şi mâini

Vis

Hergheliile stelare se întorc
pe obrazul tău
făcându-şi case
în atomii muşchilor cu zâmbet.

Gardurile
care ne despart
sunt doar nişte perpendiculare
căzute din cer
pe apa mult prea rotundă
a întâmplării.

Ai grijă!
Au aruncat albine
pe fruntea ta
ca să-şi culeagă
recolta de flori cereşti.