Reciful de la Butești

Stâncă
       lângă
              stâncă
                     peste
                            beznă
                                   şi hău,
de sub nori –
          deschizând –
                    pân’ la râul
                           cel blând:
scara pe care a pus-o Dumnezeu
pentru a coborî
          pe pământ.

Nicolae Dabija, Stâncile de la Buteşti

Legendele ne farmecă întotdeauna. Cu milioane de ani în urmă, palma de pământ ce poartă azi numele Butești era locuită de vietăți necunoscute nouă. O mare taină a naturii este Reciful de la Butești. Acest monument ascunde atâtea taine, încât nici peste sute de ani oamenii nu au reușit să le dezlege. Peștera ce se află pe malul stâng al râului Camenca este de fapt o componentă a recifului, ce are lățimea de 60-125 de metri. Vizitând localitatea Butești, descoperi frumosul suvenir al naturii. Pe acest loc au fost descoperite urme de viață din epoca paleoliticului. Dovezi ce confirmă această ipoteză sunt lucrurile vechi, uneltele, obiectele din cremene găsite. De asemenea, s-au găsit fosile de animale şi oase, printre care unele erau afumate, iar altele arse. Tot aici au fost găsite și resturi de bucătărie ale oamenilor preistorici din epoca veche de piatră și din Evul Mediu.

La vatra focului, locuitorii ținutului pot să confirme frumoase legende despre această zonă și, în special, despre misterioasa peșteră. Una dintre ele ne spune că mulți oameni au pătruns în peșteră, dar nimeni n-a dat de capătul ei, mulți nu au avut curajul de a-și continua drumul, iar alții, odată porniți, nu s-au mai întors la casele lor. Altă legendă spune că în peștera din stânca Buteștiului a trăit cândva Svidrigailo, fratele regelui decedat al Lituaniei, care a fost nevoit să-şi părăsească meleagurile din cauza că a pierdut lupta pentru tron. Ziua, el ciobănea la un oarecare Neagu, iar noaptea se ascundea în labirinturile peșterii, căci era urmărit de trimișii noului rege, care hotărâse să-şi omoare toți rivalii. Anca, fiica cea mai mare a lui Neagu, îi aducea zilnic mâncare. Anume ea i-a salvat viața atunci când îi dăduseră de urmă doi călăi travestiți în călugări. Peste un timp, Svidrigailo a reușit totuși să ajungă rege al Lituaniei. Anca a fost luată la curtea regală, iar Neagu a devenit cel mai bogat om din Butești.

Cu toate că este un valoros monument al naturii, mâna omului a început să distrugă puțin câte puțin reciful. Astfel, au început să aibă loc numeroase explozii care au dus la pagube, dar totodată s-au mai descoperit şi alte taine. În urma dizolvării substanțelor calcaroase solubile, s-a putut observa că interiorul era umplut cu pietre mari de calcar, pământ și lut argilos, în care se aflau oase străvechi de animale. Majoritatea urmelor scheletice de animale aparțin ursului-de-peșteră. S-au găsit vreo 20 de cranii aproape întregi, câteva sute de colți și maxilare inferioare, mii de oase ale membrelor și ale altor părți ale scheletelor acestor animale. Din materialele colectate a fost restaurat integral un schelet al acestui carnivor de cavernă, care în prezent este expus la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chișinău.

E plăcut să simți sub picioare pământul ce are o istorie atât de lungă și cât de curios este să atingi piatra ce-şi are  providența din epoca de piatră.

Odată ajunşi la faţa locului, din peşteră se deschid vederi surprinzătoare spre sat, spre valea râului Camenca, care şerpuieşte împrejurul recifului, cuprinzându-l, parcă.