Termenul „generaţie” este o noţiune foarte curioasă. O mulţime de oameni cărora le-a fost dat să se nască în același loc, în aceleași vremuri sunt formaţi sub influenţa acelorași factori. Aidoma unor aţe de păianjen, suntem prinși într-o plasă aparent invizibilă.

Ochiul lucid al Cărţii îmi disecă
Şi îmi traduce gându-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor.
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă.

Boris Cremene, unul dintre cei mai apreciaţi actori din Republica Moldova, a călătorit pe jumătate de glob și a jucat pe cinci continente. A fondat o școală de teatru în China și a scris piese pentru primii săi studenţi.

Dezvoltarea personală perpetuă pare a fi condiţia sine qua non a succesului, întrucât performanţa, riscul și perfecţiunea sunt inerente ideii de reușită. Astăzi, suntem nevoiţi să facem faţă unor standarde care ne depăşesc potenţele, ne impun prea multe sacrificii, prea mult timp, prea multă dedicaţie.

Salut! Sunt Daniela, am 7 ani și sunt câteva săptămâni de când am devenit elevă. Îmi place să fiu elevă, mă simt foarte independentă, mama mă lasă să-mi aleg singurică hainele pe care vreau să le port și nu mă mai aduce de mânuţă până în pragul școlii.

Forfotă în teatru și spectator grăbiţi să vină la spectacolul-satiră „Dumnezeu se îmbracă de la second-hand” în cadrul celui mai mare eveniment de teatru de la Chișinău: Reuniunea Teatrelor Naţionale.

Pelicula românească Aferim, aferim! impresionează printr-un stil extrem de diferit de stilul cinematografiei americane sau europene, cu care ne-am obișnuit. Dezvoltat fiind din cinematografia autohtonă, Aferim este un adevărat western românesc.

Actorii îmbrăcaţi sumar, fără machiaj, într-un decor minimalist, prezintă poveștile cutremurătoare ale mai multor persoane care își trăiesc iubirea după gratii. Spectacolul-document „Shakespeare pentru Ana” răscolește sentimente și dă fiori…

Atunci când tot ce se poate spune despre poem e însuși poemul.
Dacă aș vrea să fiu originală (și leneșă), mi-aș încheia recenzia aici. Dar, pentru că autoarea volumului de poeme Du-te free, Aura Maru, nu s-a limitat la atât, ci…

Număr firele de iarbă împleticindu-se în bătaia usturătoare a vântului. Vin spre mine ca un cortegiu, șuierându-mi asurzitorul cântec de moarte. Mă dor ochii și în mine ceva cald se zbate…

Ostatică a sufletului meu,
ţi-am înecat chipul în mine.

Am stat de vorbă cu ochii tăi,
i-am pictat în ai mei, apoi
i-am înlocuit cu soarele şi luna.

Mă trezeşte într-o dimineaţă estivală o rază orbitoare de soare. Îmi dezlipesc, forţat, pleoapele. Leneşă, mă ridic din hamacul improvizat în grădina bunicii, fermecată de cadrul rustic.