Puţini dintre cei antrenaţi vor deveni poeţi, toţi însă vor fi cititori de poezie cu un gust al esteticului dezvoltat, or, într-o societate în care se citeşte foarte puţin, efortul celor de la Clipa merită toate laudele.

Generaţia Clipei Siderale, denumită şi generaţia post-1989, îmbrăţişează motivele care obsedează mintea tânără, vorba lui Mircea Eliade: absolutul, libertatea, permanentul, universalul. La acestea adaugă şi identitarul, impus de drama sfâşierii şi vidul politic şi psihologic basarabean. (…)

Faptul că am găsit versuri foarte bune în poemele unor elevi şi ale unor studenţi apăruţi în revista Clipa nu m-a surprins, ci mi-a întărit încrederea în şansa literaturii.

(…) cei care trec prin atelierele Clipei nu vor fi neapărat oameni ai scrisului, dar vor ajunge negreşit oameni ai gustului. Or, pe această direcţie, şcoala noastră generală va mai rămâne încă mult timp corigentă.

Alerg cu gândul spre adolescenţii de la Clipa, să le spun că mi-e dor de ei ca de nişte cuvinte de dragoste, că mi-e drag de scrisul lor ca de mine însumi, cel de acum patruzeci de ani, când eram prieten bun cu mâncătorul de jăratic – mânzul din basmele noastre.