Universul din calidor

Paul Goma este un scriitor basarabean, născut în 1935 în satul Mana, raionul Orhei. A fost un important militant anticomunist. Expulzat de autorităţile române în Franţa și stabilit la Paris, Paul Goma semnează romanul Din calidor: o copilărie basarabeană. Cartea apare iniţial în limba franceză: Le Calidor, la editura Albin Michel, în 1987. Și abia în decembrie 1990, lucrarea este lansată în România, la Editura Albatros.

Din calidor este un roman autobiografic. Având la bază o perioadă marcantă a celui de-al Doilea Război Mondial, autorul reușește să reflecte cele mai relevante secvenţe, scene și amintiri ale traseului copilărie-maturitate. Romanul este constituit din mai multe capitole. În fiecare dintre ele, se simte pulsul sincerităţii și mereu, cantr-o mișcare circulară – întoarcerea la esenţă. Esenţa fiind, de fapt, însuși calidorul. Motivul calidorului reprezintă cordonul ombilical dintre mamă și fiu, copilărie și maturitate, casă și școală, război și pace… Nostalgia, refugiul și chemarea… Punctul de legătură dintre aici și acolo. Calidorul înseamnă pentru Paul Goma locul sfânt care sprijină cele mai dragi amintiri, unde se mai poate imortaliza clipa.

Încercând să descifrăm mesajul titlului, întâlnim mai multe simboluri: sâmburele vieţii, legătura divină dintre mamă și fiu, treapta dintre copilărie și maturitate. Paul Goma, vorbind despre „calidorul” său, are la bază două ipoteze. Cea a tatălui, care zice că lexemul provine de la franţuzescul corridor și de la rusescul koridor, șlefuit pe meleagurile moldave. Cea de-a doua ipoteză, a mamei, pornește de la kali din greacă (semnificând „frumos”) și românescul dor. „Calidor, carevasăzică: dor-frumos.” În calidor s-a născut și a murit fratele lui, Petrică. Dar și Paul a fost zămislit acolo. „Ştiu – doar eram acolo: dacă nu voiam, nu ieşeam la lumină. Atunci.”, scrie Paul Goma. Din cauza vârstei fragede, autorul nu-și amintește toate evenimentele copilăriei. Reușește totuși să le descrie din spusele mamei sale, care devine, astfel, centrul universului lui Goma.

Războiul a fost „locul și timpul” în care a copilărit scriitorul. Doar pentru simplul fapt că tatăl său era român, scriitorul a fost deportat de către ruși. După prima invazie a sovieticilor în Basarabia, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, au avut loc mari schimbări. Cele mai importante obiective ale sovieticilor erau distrugerea școlilor și a bisericilor. În satul Mana fost arsă biblioteca școlară. Saşa, fostul student al profesorului satului, a venit și l-a ameninţat cu pușca, forţând profesorul să-i predea cărţile scrise cu grafie latină. „Literele voastre românești sunt dușmănoase! Capitaliste! Antisemite! Pe bună dreptate le-au interzis tovarășii noștri – pe astea să le scoţi și să le predai!”

În momentele-n care rușii năvăleau asupra lor, locuitorii satului fugeau în codri. Nenorocitul copil a fost martorul scenelor în care fusese batjocorită mama lui, în păduri. Mama și tatăl sunt priviţi de copilul-Paul drept repere ale sacralităţii și divinităţii. Mama întruchipează simbolul așteptărilor și al grijii. Copilul rămâne a fi legat de ea toată viaţa, la nivel spiritual. Mama lui Paul este o fire puternică, luptătoare, curajoasă, dar și grijulie, umilă, protectoare. Tatăl scriitorului a fost învăţătorul și constructorul școlii. Fiindcă nu accepta nedreptăţile istorice, a fost deportat în Siberia. În 1941 este declarat mort și înmormântat simbolic. La scurt timp, acesta revine „din morţi” și își joacă crucea de pe mormânt, vreme în care Paul-copilul se bucură că nu va mai fi „orfănel”.

În perioada în care tatăl său lipsește, copilul trăiește într-un alt Univers. De aici se desprinde și cea de-a doua temă a romanului, cea a erosului. În consonanţă cu ideile și perceperile infantile ale copilăriei, la orizont răsar „formele rotunde”, forme simbolice, erotice, care tind să îmbogăţească paleta emoţională a lui Paul-copilul. De-atunci, el învaţă noii pași spre maturitate și descoperă adevărul. Iarăși suntem într-un „calidor”, o noua etapă de trecere dintr-o lume în alta. Dincolo de jocurile și lumile blajine, vin alte jocuri. Ileana, Tuzla și rusoaica Devushka erau fetele din Mana care l-au dus pe Goma într-un spaţiu mirific. „Din calidor le văd pe toate: fetiţele, fetişoarele, fetişcanele, fetele-mari, fetele-şi-mai mari (şi mai mici) cu care m-am avut de bine în viaţa mea, de la Mana.” Tuzla e „frumoasă şi când e urâtă”, Tecla are „ochii verzi-verzi, de mâţă – nu de pisică, de mâţă” – cam așa își descria Paul obiectul de studiu, fetele care i-au schimbat percepţia și care i-au deschis coridoarele erosului. La fel de condimentate și parfumate sunt scenele de la scăldat. Prin gestul lor intim, aceste momente descriu amănunţit metamorfoza pubertăţii.

Condiţia de basarabean, atitudinea personală pe care au simţit-o Goma și părinţii lui când au avut posibilitatea de refugiere în România l-au marcat pe scriitor. Părinţii lui au primit șansa unei noi vieţi într-un sat din Ardeal. Și, pe când basarabenii îi primeau pe fraţii români cu tot ce au ei mai bun, cei din urmă i-au evitat, i-au insultat, dându-le de înţeles că le fac o mare favoare. Potrivit scriitorului, nemţii i-au primit mai bine.

Romanul Din calidor reflectă profund viaţa din Basarabia în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și o face fără exagerări, folosind un limbaj firesc și plin de semnificaţii. În carte e reflectată mentalitatea unui neam care a trecut printr-o perioadă de (re)formare.