Originalitate în trei zile?

Puţini sunt cei care încearcă să fie unici în scrierile lor, pentru că originalitatea, ca și la aeroport, se măsoară în ore lungi de așteptare. Iar timpul petrecut între bagaje și check-in este egal cu cel dintre lecturi și analiză.

De asemenea, există și teama de a fi diferit, din considerentul că aceasta te poate duce în periculoasa zonă de turbulenţe a creaţiei. Cu toate acestea, originalitatea a fost întotdeauna apreciată.

Un exemplu în acest sens reprezintă autobiografiile, care se vor a fi nu doar nişte serii de ani şi evenimente, ci poveşti de viaţă, cu dezvăluiri nebănuite sau cu întâmplări amuzante care să trezească interesul cititorului. Astfel, la un concurs pentru cea mai scurtă autobiografie a câștigat o bătrânică franţuzoaică, care a scris: „Înainte aveam faţa netedă și fusta încreţită, acum e invers”.

Jocul de cuvinte face din această frază o poveste inedită, pentru că, după cum spunea Thomas Carlyle, „meritul originalităţii nu este noutatea, ci sinceritatea”. Curajul de a fi onest în creaţie şi de a impregna discursul cu exemple proprii conferă individualitate textului sau lipsei acestuia, pentru că mai sunt şi cazuri când scriitorii au lăsat paginile goale pentru a fi originali.

Mă refer la cunoscutul exemplu în care autorul Knott Mutch a publicat un volum intitulat Tot ce ştiu bărbaţii despre femei, în care toate cele 167 de pagini sunt absolut goale, semn că bărbaţii nu ştiu nimic despre ele.

Dar există şi exemple mai „consistente”, deoarece călătoria „columbică” în lumea creaţiei i-a dus pe mulţi scriitori pe culmile Olimpului, iar explorarea şi exersarea au devenit elementele-cheie ale scriiturii autentice. Jules Verne, de exemplu, este unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori anume pentru faptul că a explorat o altă lume, „văzând” încă acum două secole submarinele de astăzi. Astfel, un alt element al originalităţii este curajul. Imaginaţia poate ascunde idei nebănuite. Important este ca acestea să nu rămână atrofiate în umbra timidităţii şi a neîncrederii.

Raymond Radiguet consideră că „originalitatea constă în a încerca să fii ca toţi ceilalţi şi a da greş”, dar pentru a da greş nu poţi fi ca toţi ceilalţi. Atunci prin ce se deosebesc oamenii? Nicidecum prin haine şi tehnologii, ci prin valori şi educaţie. Tendinţa de a ne dezvolta, de a citi, de a urmări filme și spectacole bune ne influenţează întru totul capacitatea analitică şi, implicit, posibilitatea de a avea individualitate în ceea ce facem, dar şi în ceea ce scriem.

În prezent există o mulţime de oameni şi de ghiduri, care ne arată cum să învăţăm franceza, greaca, engleza în doar trei zile, iar contabilitatea chiar în trei ore. Originalitatea nu poate fi învăţată într-un termen atât de redus, dar decolarea în lumea acesteia – prin lecturi și exersare – poate începe acum.