Gravitația simbolurilor

Ce admir cel mai mult în artă și în cultură în general e comunicarea între o diversitate de evenimente și de subiecte, asemănătoare unei reţele neuronale sau schemei rizomatice, în termenii lui Deleuze, dacă mi se permite comparaţia, care implică o dimensiune a cărei miză este variaţia, expansiunea și cucerirea semnificaţiilor.

De la un simplu poem poţi ajunge la elemente de bucătărie tradiţională. Cred că arta are dreptul la superioritate tocmai pentru interdisciplinaritatea și dinamismul ei.

Zic asta fiindcă, după ce am descoperit gravurile cu care am ilustrat acest număr al Clipei siderale, am recitit câteva poezii de Grigore Vieru, am reascultat câteva piese cu Doina și Ion Aldea-Teodorovici și am avut chef să rezolv câteva ecuaţii chimice. Prin urmare, m-am convins încă o dată că procesul cunoașterii e amplu și provocator. De exemplu, vă veţi simţi cu adevărat mândri (dacă știţi un pic de fizică) când veţi citi Divina comedie.

Primele manifestări ale acestui tip de artă au apărut încă în Antichitate și nu sunt altceva decât imaginile de pe pereţii grotelor. Doar că, de-a lungul timpului, acestea au evoluat până la tehnici mult mai complexe, păstrând aceeași meti culozitate și aceleași expresii ferme.

Alături de genurile artistice clasice, pictura și sculptura, gravura se impune la fel de promiţător pe terenul artelor frumoase. Încearcă să echilibreze vibraţia coloristică și fineţea din pictură cu robusteţea și duritatea sculpturii. În esenţă, reprezintă arta și tehnica de a săpa, a inciza și a perfora imagini, ornamente sau litere în adâncime sau relief, pe o suprafaţă de regulă plană, în diverse materiale: lemn, metal, piatră, linoleum, utilizând procedee manuale, mecanice, chimice sau electrice.

În era invaziei tehnice, când cu un pic de perspicacitate poţi crea imagini vizuale uimitoare, m-a surprins și m-a bucurat deopotrivă să descopăr lucrările Elenei Guzun, fiindcă gravura e o artă a detaliilor, a meticulozităţii și a răbdării.

Elena Guzun a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Facultatea de Arte Plastice, specialitatea Grafică. Tânăra artistă a participat la numeroase concursuri și expoziţii de grup, astfel încât lucrările sale au fost apreciate nu doar acasă, ci și în România, Polonia, Rusia, Mexic sau Japonia. Printre premiile importante se numără Premiul special, medalia ,,A child and a dog”, la XI Jubilee International Art Contest for Children and Youth, Polonia, în 2009; menţiunea de onoare la The 4th NBC Meshtec Tokyo International Screen Print Biennale din Tokyo în 2013 sau Premiul Mare pentru Grafică la Expoziţia-Concurs de Arte Plastice ,,Jan Alojzy Matejko”, ediţia a II-a, Chișinău, în 2014. Execuţia ireproșabilă a detaliilor convinge privitorul și demonstrează dragostea artistei pentru frumuseţea lucrurilor simple. E vizibilă simpatia autoarei pentru simboluri precum pasărea, inelul, biserica, scara, lumânarea, arborele. Elemente sugestive des întâlnite în artă, dar atât de proaspăt redate, care converg către un singur ţel – căutarea și împlinirea interioară.

În faţa unei lucrări, receptorul poate fi bulversat de multitudinea elementelor simbolice, însă orchestrarea admirabilă a decorului metaforic diminuează senzaţia de preaplin. Gravurile sunt, de fapt, poeme și reflecţii despre viaţă. Trebuie menţionat că lucrarea de licenţă a Elenei reprezintă o carte intitulată 10 POEME. Textele poetice sunt însoţite de câte o gravură.

Biserica sugerează valorile eterne precum credinţa și spiritualitatea, situate în spaţiul în care toate rănile se cicatrizează și în care s-a născut veșnicia, vorba lui Lucian Blaga. Astfel, satul devine spaţiul în care timpul curge mai lin, capabil de vindecare, de aceea gravurile dau sentimentul unei liniști neobișnuite. Un alt simbol recurent al lucrărilor e pasărea, regăsită întotdeauna lângă o femeie. Astfel, simbolul arhetipal amintește de cuvintele lui Mircea Eliade: „Acest mit al sufletului-pasăre conţine în germene toată metafizica autonomiei şi libertăţii spirituale a omului”, atât de mult râvnită astăzi de noi. Căutarea acestei libertăţi se deduce din gesturile figurilor umane care apar în gravuri. Oameni cu capul ușor aplecat și melancolici.

Tema dualităţii e la fel prezentă în gravuri. În Antonime, Amprenta verde sau Rege și sclav. Cea din urmă accentuează dualitatea și contradicţiile fiinţei umane. Esenţial e să ne putem elibera de propriile frici și să avem speranţa, iar lucrările Elenei lasă loc pentru speranţă, eliberare și visuri.

Un simplu măr cred că e gravura mea preferată. Mă întreb dacă e scena din Biblie, căderea în păcat sau mărul discordiei din mitologia greacă, râvnit cu atâta aviditate de cele trei zeiţe. Oricum, ambele scenarii posibile dau senzaţia de neliniște, dar și de o profundă încântare. E la fel de admirabil interesul tinerei artiste pentru elementele naţionale. Cred că lucrările sale reflectă în mare parte sufletul poporului nostru, în autenticitatea și firescul lui.

Specific gravurilor e și caracterul abstract. Spiritual connection e un exemplu splendid de vibraţii și ecouri. După ce am privit atent lucrările Elenei Guzun, am simţit o mai multă afecţiune pentru patrie și am realizat că încă există spiritualitate în acest spaţiu zbuciumat datorită unor oameni care pot percepe, înţelege și împărtăși sensibilităţi.

De foarte multe ori m-am întrebat în ce măsură artistul trebuie să fie implicat în evenimentele sociale și politice și dacă trebuie să o facă direct. Cred că, după ce am admirat gravurile, mi-am răspuns parţial la întrebare.

Uneori, artistul poate fi de o mie de ori mai convingător prin imagini decât prin lozinci. De aceea, poate, spiritele răzvrătite în contextul actual al evenimentelor din ţară ar trebui să viziteze spaţiile culturale în care se întâmplă lucruri vii, care le-ar putea împrumuta un pic de liniște, un pic de lumină. Poate, i-ar salva. Cine știe?