Exerciții literare
De unde a venit „salvarea”?
Atunci când citesc o carte nouă, selectez, de regulă, fragmente, citate, idei, care ar servi drept reper pentru formularea unor probe literare. Fac notiţele respective cu creionul pe marginea paginilor, astfel încât să identific ușor fragmentul căutat. De această dată am revenit la însemnările făcute în cartea Ţesut viu.10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun. Având în faţă fragmentul de text, tinerilor creatori de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău, discipoli ai doamnei Silvia Strătilă, li s-a propus să întregească textul, intuind ce s-a petrecut înainte și după cele descrise (cine sunt personajele, în ce spaţiu se produce acţiunea, cine a provocat personajul principal să iasă din sală, de unde a venit „salvarea”), astfel încât toate să se lege într-un text coerent.
Nimeni nu s-a clintit din loc când reveni în sală – alt-fel scârţâie o ușă pe care-o deschizi în fiecare zi! –; abia dacă făcu doi-trei pași în interior când o bucată de tavan se prăbuși cu zgomot exact peste masa lui. În aceeași clipă, toate privirile se răsuciră de la locul căderii spre el, nelalocul lui. Râdea. Râdea-n gura mare, gâlgâitor, ca de-o glumă bună…
Tulburat de căderea tavanului, el a reacţionat calm, dar prompt. A atras atenţia celorlalţi aflaţi în sală, scoţând o glumă bună şi chicotind aiurea. Ieşind câte unul din sală, ei şi-au lăsat doar amprenta, asemenea oamenilor ce-ţi calcă în viaţă şi te joacă pe degete aşa cum vor ei… Doar el rămase în sală, doar el şi gândurile sale. „Salvarea” de unde a venit? Din el. Deschizând uşa spre un nou început, dânsul s-a regăsit răsucit, râzând. Râdea-n gura mare…
Marina Ciobu
A început şedinţa. Fiecare avea o părere bună despre sine. În mijlocul dezbaterilor, s-a iscat o ceartă, provocată de o neînţelegere. Deodată, o voce dură şi sonoră izbucni de nicăieri. Sala amuţi, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Persoana cu voce impunătoare părăsi sala… Nu putea reacţiona altfel. Nişte gânduri mistuitoare nu-l lăsau în pace. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu părăsea sala? Şedinţa a fost amânată. Toţi cei prezenţi au părăsit încăperea, tulburaţi de cele întâmplate. Revenind în sală, persoana a făcut doi-trei paşi, când o bucată de tavan se prăbuşi cu zgomot peste masa ei… Uneori binele se naşte din lucruri care par rele.
Valeria Dascăl
Omul frumos a fost dintotdeauna o pacoste pentru o societate mediocră. Când el se află în mijlocul gloatei nebune, oamenii din mulţime îi aruncă priviri umilitoare. Sărăcia morală este sufocantă pentru fiinţa însetată de absolut, astfel ea evadează în vise. Realitatea însă o trezeşte printr-un zgomot sec, similar celui care se produce când o bucată de tavan se prăbuşeşte. Pentru a supravieţui, omul râde, râde-n gura mare, gâlgâitor, astfel sfidează zădărnicia existenţei comune.
Ecaterina Grigoriu
Deţinutul, care neoficial era şi bolnav psihic, urma să apară în faţa instanţei pentru a nu ştiu câta oară. De fiecare dată, cu o altă echipă de apărători. Iar de data asta se zice că e protejat de cei mai buni avocaţi ai oraşului. Posibil, vă întrebaţi de unde beneficiază de o asemenea susţinere. Deţinutul e fiul unui milionar, tot certat cu legea, dar în libertate. Sala de judecată era plină, iar toţi reprezentanţii – pregătiţi.
Deţinutul intră. Nimeni nu se clinti. Reuşi să facă doi-trei paşi în interior când o bucată de tavan se prăbuşi exact acolo unde urma să se aşeze. În aceeași clipă, toate privirile se răsuciră de la locul căderii spre el, nelalocul lui. Râdea. Râdea-n gura mare, ca de o glumă bună… Cu un râs malefic şi batjocoritor, aproape strigă: „Mda… nimeni nu mă vrea în viaţă! Lăsaţi-mă odată să plec de aici, să-mi închei socotelile cu viaţa! Să mor dacă asta merit, dar nu aici, după gratii”.
Marin Barbarasă
Ecuația solidarității
Solidaritatea este una dintre virtuţile umane pe care, din păcate, nu o pot manifesta toţi oamenii, cu atât mai mult cu cât o faci dezinteresat, te solidarizezi, pur și simplu, cu acei care au nevoie de susţinerea ta. O familie trebuie să fie unită şi solidară, căci altfel nenorocul bate, afirma Thomas Mann. Acest lucru e valabil și în cazul unui copil grav bolnav, și în cazul unor cataclisme naturale care produc dezastre în diverse părţi ale lumii, dar și în cazul unor atacuri teroriste, care în ultimul timp au loc destul de des…
De această dată, discipolii doamnei Natalia Grâu, profesoară de limba și literatura română la Liceul Român-Francez „Gh. Asachi” din Chișinău, au meditat asupra conceptului de solidaritate, plecând de la propria lor experienţă. Textele tinerilor creatori, marcate de formule proprii de expresie, ne-au demonstrat că și un concept cum ar fi cel al solidarităţii poate servi drept probă literară. Să urmărim ce le-a reușit.
Solidaritatea este un concept văzut diferit de oameni, dar odată manifestată, ea are un scop bine definit: de a-i ajuta, de a-i susţine pe cei din jur cu toate resursele posibile.
Clasa noastră a avut ocazia de foarte multe ori să ajute oameni în dificultate și a făcut-o, însă pe mine m-au emoţionat cel mai mult copiii de la centrul de plasament pe care l-am vizitat în preajma Crăciunului. Am văzut tristeţea din ochii copiilor. De Crăciun se arată că iubești, însă lor nimeni nu le-a demonstrat aceasta. Au fost foarte fericiţi când ne-au văzut în pragul casei lor. Am cântat colinde, chiar dacă ei nu prea le știau, deoarece nu le-au cântat niciodată, iar pe obrazul lor se prelingea câte o lacrimă de fericire – obraz neatins încă de mâna unei mame adevărate.
Laura CĂLĂRĂU
Solidaritatea este un sentiment ce îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc. Dacă aș defini conceptul de solidaritate printr-o expresie matematică, atunci acesta ar arăta astfel: (bunătate + compasiune + omenie + altruism + ajutor material + scop nobil + ajutor moral + echipă) – (egoism + indiferenţă) = solidaritate. Pentru ca această valoare umană să evolueze, se impune organizarea diverselor flashmoburi cu genericul: „Solidaritatea e o armă!”.
Elena Marinescu
Sentimentul care îi face pe oameni să se ajute reciproc este numit solidaritate. Ea mai poate fi numită unitate, coeziune, înfrăţire sau comuniune. Am dat dovadă de solidaritate atunci când, împreună cu colegii de clasă, am venit în susţinerea copiilor bolnavi de cancer. Am văzut rezultatul implicării noastre în zâmbetul de pe feţele lor.
Gabriela VARVARIUC
Solidaritatea e conceptul total opus termenilor „egoism” și „indiferenţă”. Am manifestat sentimente de solidaritate în cadrul elaborării și realizării proiectului „Pentru că-mi pasă”, dar am deprins acest sentiment și în cazul acordării și acceptării ajutorului în lanţ: fiecare persoană făcea un bine unei alte persoane de alături, indiferent de amploarea gestului (deoarece nu acest lucru e cel mai important), astfel fiecăruia i se întorcea binele făcut. Am avut o experienţă unică în acest sens.
Andreea STICI
Solidaritatea este o formă de manifestare a empatiei faţă de greutăţile altora, iar eu sunt pentru a dezvolta acest sentiment frumos, pentru că o lume plină de egoiști ne-ar întrista. Solidaritatea este, de fapt, măsura în care fiecare dintre noi este predispus să ajute pe cineva. Să fim solidari, or, „lumea nu va putea fi răpusă decât de solidaritatea ticăloșilor!”.
Adriana MOLODOI
Fiind solidar, devii respectat, câștigi prieteni și susţinere. Solidaritatea poate fi exprimată printr-un ajutor material sau moral. Primul ţine de bani, alimente și diverse bunuri materiale, iar cel de-al doilea ţine de cuvinte, de cuvinte care te pot încuraja. Acest act trebuie făcut din inimă și cu zâmbetul pe buze.
Paula SAMSON