Dispariția soneriilor școlare
Afost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată… o şcoală frumoasă, în care se întâmplau diferite minunăţii. Era o zi obişnuită. Copiii veneau la şcoală cu o mare dorinţă de carte, se întâlneau şi învăţau. Pe la sfârșitul primei lecţii, Dan s-a uitat la ceas şi a observat că soneria întârzie 25 de minute. El a cerut să iasă afară, gândindu-se că va afla ce s-a întâmplat. Pe hol a remarcat că toate soneriile lipsesc. Grăbit și nedumerit, Dan a fugit la director:
– Domnule director, au dispărut toate soneriile!
– Cum așa? E imposibil!
Când au ajuns pe hol și s-au convins de dispariţia soneriilor, domnul director a vorbit hotărât:
– Tu, Felicia, Cristi şi Carolina din clasa a X-a veţi pleca în căutarea soneriilor.
Elevii au căutat prin toate clasele, cabinetele de diferite discipline, chiar şi în cantină, dar n-au găsit nimic. Într-un final, copiii au fugit spre bibliotecă. Îndată ce au deschis uşa, i-a orbit o lumină puternică. Când au deschis ochii, au realizat că au nimerit într-o ţară a poveştilor…
Pe parcursul călătoriei lor au întâlnit veveriţe, vulturi, zimbri și păsări. Dintr-odată, în faţa lor a apărut o vrăjitoare, care i-a întrebat:
– Ce căutaţi pe aici?
– Căutăm soneriile pierdute! Poate, sunt la tine? au întrebat copiii.
– Da, sunt la mine şi vi le dau doar dacă veţi răspunde corect la câteva întrebări. Prima întrebare: după care luptă a murit Mihai Viteazul?
– După ultima lui luptă, a răspuns Carolina.
– Bine, răspunse vrăjitoarea, supărată. Într-un acvariu sunt 10 peşti. Unul se îneacă. Câţi peşti au rămas în acvariu?
– În acvariu sunt 10 pești, deoarece peştii nu se îneacă, a replicat Cristi.
– Ce porţi cu tine toată viaţa şi nu îl simţi?
– Numele, au răspuns toţi în cor.
– Ai pe masă o candelă şi o lumânare. Ce aprinzi mai întâi?
– Chibritul, a spus Felicia.
Vrăjitoarea, înfuriată pe elevi, încerca să le pună întrebări cât mai grele, dar elevii erau prea isteţi.
– Și ultima întrebare, la care cu siguranţă nu veţi avea un răspuns: cine spune numai adevărul?
– Oglinda, a zis Carolina.
Vrăjitoarea s-a enervat foarte tare, iar din haina pe o care o purta au început să iasă scântei.
– Dă-ne soneriile, le-am câștigat cinstit, au strigat în cor copiii.
– Luaţi-le şi nu mai veniţi pe aici, deştepţilor!
Printr-o minune, vrăjitoarea cea rea şi urâtă a dispărut, iar elevii s-au pomenit iarăşi în biblioteca şcolii, cu soneriile în mâini. Toţi îi aşteptau.
Copiii au oferit soneriile directorului, care, la rândul său, le-a mulţumit. Elevii au avut loc de cinste la careu și au primit fiecare câte o diplomă de merit.
Au trecut zile nenumărate, iar soneriile nu și-au mai părăsit locul binemeritat, căci vrăjitoarea nu s-a mai încumetat să vină la ei la şcoală. A înţeles că aici învaţă elevi deştepţi și curajoși, pe care ea nu-i poate învinge.