Despre bătăile inimii, președintele Banana și altele

Când „Ana-Banana” poate fi realitate

William of Orange. Ci­team pentru cursul Evoluţia sistemului in­ternaţional, când acest prinţ m-a făcut să râd. Am intrat să-l caut pe Google în română, dar traducerea oficială nu a mai fost atât de comică (orange din engleză e portocală). Eu mi-am imaginat câteva variante, printre care „William de Portocală”!, dar i s-a spus, de fapt, William de Orania, după casa regală.

După ce l-am descoperit pe Canaan Banana, primul preşedinte (1980- 1987) din Zimbabwe, mi-am dat seama că William of Orange e chiar destul de drăguţ. În 1982, supărat pe nenumăratele glume pe seama lui, Domnul Banana a interzis prin lege să-i mai fie luat în râs numele.

După Europa şi Africa, hai să dăm o fugă prin America! Young Boozer III e al 39-lea Trezorier de Stat al Ala­bamei. În traducere fără nicio mo­dificare sau interpretare e: „Beţivul/ Chefliul Tânăr”. Domnul Boozer re­cunoaşte că de multe ori trebuie să adauge: „Da, e numele meu adevă­rat!”. Râde de el şi chiar le este re­cunoscător bunicilor pentru numele moştenit.

 

Dushi

Nopţile la recepţie pot să-ţi lase uneori amintiri plăcute, cu oaspeţi care-ţi aduc flori la cinci dimineaţa sau oameni care pot să te inspire pentru următorul articol. După zeci de minute de gândire, Doei, de pe in­sula Curaçao din Marea Caraibelor, a reuşit să-mi răspundă la întrebarea grea pe care o pun deseori: care-i cel mai frumos cuvânt din limba lui. Răspunsul i-a venit când l-am în­trebat cum e dulce în papiamento. Cuvântul pe care îl căuta era dushi (pronunţat cu ş), în traducere: iubită, dragă, dulce, drăguţă.

M-a rugat să-i zic şi eu ceva în limba mea. Ce a observat? Eu-l românesc. În portugheză, tot eu rămâne. Eu sou Diana. Fireşte… nu am încheiat discuţia fără să-l întreb cum le zice cărţilor. Pentru că papiamento are influenţe germanice, insula Curaçao făcând parte din Regatul Ţărilor de Jos, cărţilor la el acasă li se spune buki. Parcă le-ar alinta, nu-i aşa?

 

Ruşine!

Vă mai amintiţi de pozor (atenţie) în cehă? În sârbă pozorište (pozorişte) înseamnă teatru.

 

Iremediabil

După o licenţă în limbi şi literaturi străine, tot ce citesc şi văd, inter­pretez şi compar. Îmi vin mereu în cap cuvinte din alte limbi sau îmi amintesc de vreo lectură care se potriveşte situaţiei în cel mai stra­niu mod. Chiar şi acum, citind cărţile de istorie, politică, economie pentru cursurile de la master, în loc să mă concentrez pe ce s-ar cuveni, eu mă opresc să caut originea cuvântului englezesc aegis, pentru că seamănă cu egida, sau mă amuz de William of Orange. Iar dacă sunteţi şi voi la fel de curioşi ca mine, aegis a fost pre­luat în latină din greacă. Pot să citesc liniştită despre arta războiului. O vre­me.

 

Ruşi

De fiecare dată când merg prin Oraşul Vechi din Praga mă întreb: oare chiar e atât de evident că ştiu rusa? Se vor apropia de tine cel puţin cinci oameni care să-ţi facă publicitate la vreun restaurant rusesc şi n-o să te lase în pace după un simplu „nu, mersi”. Paradox. Praga e plină de ruşi, dar puţini cehi îi plac. Poate de-asta l-au machiat pe Putin într-un pub şi l-au îmbrăcat în fustă.

În acelaşi context, pentru că nici po­lonezii nu-i prea iubesc pe ruşi, îmi amintesc de o vorbă de-a lor: Musi to na Rusi, a w Polsce jak kto chce (E o obligaţie în Rusia, dar în Polonia fie­care face cum vrea).

 

Doki-do-ki

Voi cum exprimaţi în cuvinte bătaia inimii? Le-am pus aceeaşi întrebare prietenelor mele care vorbesc ro­mâna. Variantele lor au fost: toc-toc, pum-pum, dum-dum. Japonezii o formulează aşa: doki-do-ki.

Şi mama mi-a spus: toc-toc. Iar dacă vorbim despre mama, să vă descopăr un secret. În limba pitjantjatjara, un dialect din Australia, mamei îi spune ngunytju, iar tatei îi spune mama.

 

Vă place? Mie î (îîî)

Doei m-a întrebat ce limbi aş mai vrea să învăţ. Ţelul meu deocamdată e să fiu fluentă în zece limbi străine, dintre care una să fie africană. Khoekhoe e ultima pe care am descoperit-o. Se vorbeşte în Africa de Sud, Botswana şi Namibia. Nu e limba care mi-a plă­cut cel mai mult, dar mi-am notat trei cuvinte care mi-au atras atenţia. De ce? Îl conţin pe î şi sunt nostime.

Mîre? – Cum vă mai merge?
Î – Da.
Hî-î – Nu.

Observaţii de la tata

Grămada românească îi seamănă celei din limba cehă: hramada. Evi­dent, e de origine slavă.

A iubi tot vine de la slavi. Îmi părea atât de românesc!

 

Adrian la Praga

Frate-meu are 13 ani. De multe ori vine de la şcoală entuziasmat: uite ce expresie amuzantă am învăţat azi! Din ce a prins până acum în cehă, astea-s cuvintele care-i plac cum sună: modry/modrî (albastru), žlutý/ jlutî (galben), dum (casă; nu bătaia inimii!), bylina/bâlina (ierburi pentru ceai) şi obyčej/obâcei (obicei). Iar un cuvânt de origine slavă, î?

 

Neclarităţi banale?

M-am apucat în septembrie de ger­mană online. Când am trecut la arti­cole, m-a nedumerit genul cuvântului Mädchen (fată). Era însoţit de das/ein, articole folosite pentru substantivele neutre. Mi s-a părut oarecum bizar.

 

Do zobaczenia! (pe curând)

Mâine dimineaţă plec în Polonia, ţara care mi-a devenit un fel de casă. Ca să mă motivez şi să vă inspir pe voi, o să citez un proverb: Dla chcącego nic trudnego. Dacă-ţi doreşti cu adevărat ceva, nimic nu te împiedică. Visaţi mult şi mergeţi înainte!