Despre bătăile inimii, președintele Banana și altele
Când „Ana-Banana” poate fi realitate
William of Orange. Citeam pentru cursul Evoluţia sistemului internaţional, când acest prinţ m-a făcut să râd. Am intrat să-l caut pe Google în română, dar traducerea oficială nu a mai fost atât de comică (orange din engleză e portocală). Eu mi-am imaginat câteva variante, printre care „William de Portocală”!, dar i s-a spus, de fapt, William de Orania, după casa regală.
După ce l-am descoperit pe Canaan Banana, primul preşedinte (1980- 1987) din Zimbabwe, mi-am dat seama că William of Orange e chiar destul de drăguţ. În 1982, supărat pe nenumăratele glume pe seama lui, Domnul Banana a interzis prin lege să-i mai fie luat în râs numele.
După Europa şi Africa, hai să dăm o fugă prin America! Young Boozer III e al 39-lea Trezorier de Stat al Alabamei. În traducere fără nicio modificare sau interpretare e: „Beţivul/ Chefliul Tânăr”. Domnul Boozer recunoaşte că de multe ori trebuie să adauge: „Da, e numele meu adevărat!”. Râde de el şi chiar le este recunoscător bunicilor pentru numele moştenit.
Dushi
Nopţile la recepţie pot să-ţi lase uneori amintiri plăcute, cu oaspeţi care-ţi aduc flori la cinci dimineaţa sau oameni care pot să te inspire pentru următorul articol. După zeci de minute de gândire, Doei, de pe insula Curaçao din Marea Caraibelor, a reuşit să-mi răspundă la întrebarea grea pe care o pun deseori: care-i cel mai frumos cuvânt din limba lui. Răspunsul i-a venit când l-am întrebat cum e dulce în papiamento. Cuvântul pe care îl căuta era dushi (pronunţat cu ş), în traducere: iubită, dragă, dulce, drăguţă.
M-a rugat să-i zic şi eu ceva în limba mea. Ce a observat? Eu-l românesc. În portugheză, tot eu rămâne. Eu sou Diana. Fireşte… nu am încheiat discuţia fără să-l întreb cum le zice cărţilor. Pentru că papiamento are influenţe germanice, insula Curaçao făcând parte din Regatul Ţărilor de Jos, cărţilor la el acasă li se spune buki. Parcă le-ar alinta, nu-i aşa?
Ruşine!
Vă mai amintiţi de pozor (atenţie) în cehă? În sârbă pozorište (pozorişte) înseamnă teatru.
Iremediabil
După o licenţă în limbi şi literaturi străine, tot ce citesc şi văd, interpretez şi compar. Îmi vin mereu în cap cuvinte din alte limbi sau îmi amintesc de vreo lectură care se potriveşte situaţiei în cel mai straniu mod. Chiar şi acum, citind cărţile de istorie, politică, economie pentru cursurile de la master, în loc să mă concentrez pe ce s-ar cuveni, eu mă opresc să caut originea cuvântului englezesc aegis, pentru că seamănă cu egida, sau mă amuz de William of Orange. Iar dacă sunteţi şi voi la fel de curioşi ca mine, aegis a fost preluat în latină din greacă. Pot să citesc liniştită despre arta războiului. O vreme.
Ruşi
De fiecare dată când merg prin Oraşul Vechi din Praga mă întreb: oare chiar e atât de evident că ştiu rusa? Se vor apropia de tine cel puţin cinci oameni care să-ţi facă publicitate la vreun restaurant rusesc şi n-o să te lase în pace după un simplu „nu, mersi”. Paradox. Praga e plină de ruşi, dar puţini cehi îi plac. Poate de-asta l-au machiat pe Putin într-un pub şi l-au îmbrăcat în fustă.
În acelaşi context, pentru că nici polonezii nu-i prea iubesc pe ruşi, îmi amintesc de o vorbă de-a lor: Musi to na Rusi, a w Polsce jak kto chce (E o obligaţie în Rusia, dar în Polonia fiecare face cum vrea).
Doki-do-ki
Voi cum exprimaţi în cuvinte bătaia inimii? Le-am pus aceeaşi întrebare prietenelor mele care vorbesc româna. Variantele lor au fost: toc-toc, pum-pum, dum-dum. Japonezii o formulează aşa: doki-do-ki.
Şi mama mi-a spus: toc-toc. Iar dacă vorbim despre mama, să vă descopăr un secret. În limba pitjantjatjara, un dialect din Australia, mamei îi spune ngunytju, iar tatei îi spune mama.
Vă place? Mie î (îîî)
Doei m-a întrebat ce limbi aş mai vrea să învăţ. Ţelul meu deocamdată e să fiu fluentă în zece limbi străine, dintre care una să fie africană. Khoekhoe e ultima pe care am descoperit-o. Se vorbeşte în Africa de Sud, Botswana şi Namibia. Nu e limba care mi-a plăcut cel mai mult, dar mi-am notat trei cuvinte care mi-au atras atenţia. De ce? Îl conţin pe î şi sunt nostime.
Mîre? – Cum vă mai merge?
Î – Da.
Hî-î – Nu.
Observaţii de la tata
Grămada românească îi seamănă celei din limba cehă: hramada. Evident, e de origine slavă.
A iubi tot vine de la slavi. Îmi părea atât de românesc!
Adrian la Praga
Frate-meu are 13 ani. De multe ori vine de la şcoală entuziasmat: uite ce expresie amuzantă am învăţat azi! Din ce a prins până acum în cehă, astea-s cuvintele care-i plac cum sună: modry/modrî (albastru), žlutý/ jlutî (galben), dum (casă; nu bătaia inimii!), bylina/bâlina (ierburi pentru ceai) şi obyčej/obâcei (obicei). Iar un cuvânt de origine slavă, î?
Neclarităţi banale?
M-am apucat în septembrie de germană online. Când am trecut la articole, m-a nedumerit genul cuvântului Mädchen (fată). Era însoţit de das/ein, articole folosite pentru substantivele neutre. Mi s-a părut oarecum bizar.
Do zobaczenia! (pe curând)
Mâine dimineaţă plec în Polonia, ţara care mi-a devenit un fel de casă. Ca să mă motivez şi să vă inspir pe voi, o să citez un proverb: Dla chcącego nic trudnego. Dacă-ţi doreşti cu adevărat ceva, nimic nu te împiedică. Visaţi mult şi mergeţi înainte!