Cunoaște și fă ce vrei…
Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire și de cunoaștere, ba cu ele cu tot, există o ordo gaudii (ordine a bucuriei – n. red.). Și-ţi spun numai: bucură-te și fă ce vrei!
Elevii de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Chișinău, discipoli ai doamnei Diana Senic, profesoară de limba și literatura română, au avut de redactat un text coerent, alcătuit din răspunsuri la întrebările: Care îndemn e mai aproape de convingerile tale: iubește și fă ce vrei, cunoaște și fă ce vrei ori bucură-te și fă ce vrei?
De ce? Tu faci ce vrei sau de obicei faci ceea ce trebuie? Îţi place lumea în care trăiești? Am putea-o face mai bună având drept principiu de viaţă una din sintagmele de mai sus? Argumentează.
* * *
În fiinţa omenească, cunoaşterea şi iubirea luptă pe fronturi opuse. Folosesc armele ca mijloc de atac fizic sau psihologic, dar au același scop: de a te lua prizonier.
Îndrăznesc să nu fiu de acord cu afirmaţia filosofului Constantin Noica, care susține că ,,nu te poţi bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaştere”. Îmi imaginez în această clipă acel spirit cast care priveşte lumina, asemenea unei binecuvântări, şi ascultă vântul precum o tainică mărturisire. Bucuria şi iubirea limpede iau naştere în rădăcinile primare ale existenţei. Le găsesc în cei care au fărâme de cer în ochi, vocea cutremurată de emoţie, inima zbătându-se frenetic în exaltare.
Consider o adevărată artă capacitatea de a investi întreg conţinutul propriei fiinţe în iubire. Un zbor al sentimentului, strivit la graniţa cunoaşterii. Aristotel afirmă: ,,Senzaţia este prima treaptă a cunoaşterii”. Agreez întru totul această convingere. Doar că văd cunoaşterea asemenea unui diagnostic al cancerului (fără sorţi de izbândă). Aceasta decapitează frivolitatea tinereţii şi amorţeşte sensibilitatea inimii. Bun venit, insomnie, luciditate, secetă a simţurilor, goliciune a emoţiilor, neant individual, nelinişte inexplicabilă şi depresie!
Cunoaşterea descompune orice grăunte de mister. Sentimentele se transformă în piese, iar noi devenim un mecanism.
Mihaela Dima, clasa a XI-a
* * *
Viaţa e misterul pe care îl trăiește fiecare. Cunoașterea și dăruirea de sine nu prezintă întotdeauna o reciprocitate, regulile fiind impuse nu de noi.
Tânărul Luci din cartea Toate bufniţele de Filip Florian este cel care își trăiește intens clipele tinereţii, văzând fiecare lucru nou ca pe o șansă. Prietenia sa strânsă cu un om mai în vârstă l-a motivat să cunoască noi orizonturi, persoane, vieţi și culturi, studiind cărţi noi pentru el, dar interesante, în taină. Cu ajutorul lui, Emil a descoperit o nouă lume pentru sine, pădurea cu bufniţe era locul unde își găsea alinarea și înţelegerea, unde trăia pe deplin.
Acest îndemn al lui Noica, scris în 1968, e mai mult decât actual. „Bucură-te și fă ce vrei!” este un imbold pentru oameni de a-și trăi viaţa cu toate frumuseţile pe care le oferă și să nu uite că timpul este întotdeauna limitat, iar plăcerile vieţii depind doar de voinţa noastră.
„Bucură-te” este echivalentul cuvântului „trăiește”, iar „trăiește” ne sugerează „viaţa”, care ne oferă amintiri, sentimente și emoţii.
Alina Bordeniuc, clasa a X-a
* * *
,,A cunoaște” – un verb prea simplu pentru a fi explicat și totuși prea greu pentru a fi înţeles. Societatea de astăzi promovează o cunoaștere superficială a lumii înconjurătoare, iar oamenii au fost obligaţi să-și creeze propria definiţie pentru această noţiune. Oare de ce?
Trăim într-un secol al valorilor efemere. Privim cu admiraţie o nouă tehnologie informaţională și dispreţuim CARTEA. Doamne!, acea carte care ne îndeamnă spre cunoaștere, acea mulţime de foi care cuprinde toate tainele universului, acel confident alături de care îţi poţi petrece timpul atunci când crezi că nimeni nu te poate înţelege, acea comoară care încă așteaptă timidă pe raftul unei biblioteci pustii.
Fugim după fericire, după carieră, după succes, dar nu observăm că, încetul cu încetul, zboară filele din romanul propriu, pe care îl scriem cu atâta ignoranţă și dezgust, pentru că nu avem timp, pentru că mereu avem ceva mai important de făcut.
Ce poate fi însă mai important decât să te bucuri de viaţă? Dar cum poţi să te bucuri de viaţă dacă nu ai cunoaștere? Și cum poţi să cunoști cât mai multe fără să te perfecţionezi oră de oră, zi de zi, an de an?
Maria-Magdalena Pojoga, clasa a X-a
* * *
„Bucură-te și fă ce vrei!” Ce poate fi mai autentic decât atât? O bucurie adevărată nu poate exista decât în iubire, iar dragostea e prezentă în cele mai simple lucruri: zâmbetul călduros al părinţilor în fiecare dimineaţă, freamătul neliniștit al frunzelor chinuite ale toamnei, drumul veșnic tânăr către locul de muncă…
Deseori suntem însă prea grăbiţi pentru a observa micile detalii ce ne îmbogăţesc cu câte un strop de iubire viaţa. Probabil, e din cauza superficialităţii noastre, a lipsei de seriozitate cu care tratăm lucrurile sau, pur și simplu, din cauza timpului, care se pare că zboară.
Bucuria nu poate exista fără lumină, iar lumina fără dragoste. Toate împreună formează un singur element, acesta fiind viaţa. Cuvintele sunt ca o scară trainică, care te ajută să pășești cu încredere în lumea cunoștinţelor și să o explorezi cu ardoare și entuziasm. Este însă imposibil atât fizic, cât și mental să cunoști totul. Cunoașterea absolutului a fost, este și va fi o enigmă pentru totdeauna.
Lucian Blaga spunea: „Eu însă mă bucur că nu știu și nu pot să știu ce sunt eu și lucrurile din jurul meu, căci numai așa pot să proiectez în misterul lumii un înţeles. Omul trebuie să fie un creator, de aceea renunţ cu bucurie la cunoașterea absolutului”.
Bucuria, lumina, dragostea și cunoașterea sunt doar câteva dintre lucrurile ce ne înfrumuseţează viaţa.
Ioana-Maria Rusnac, clasa a X-a
* * *
Patru cuvinte: cunoaştere, lumină, iubire, bucurie. Patru cuvinte atât de simple şi în acelaşi timp atât de complexe.
Viaţa noastră reprezintă o navigare, care determină cunoaşterea necunoscutului, o continuă luptă pentru deschidere către lumină, iubirea pe care o putem împărtăşi cu cei din jur şi pe care o putem simţi din partea lor. Într-un cuvânt, e o BUCURIE.
Cunoaşterea e puterea care-i lărgeşte omului orizonturile, puterea care-l ghidează printr-un labirint şi-l ajută să găsească ieşirea, puterea care-l face să aprecieze fiecare moment.
Cunoaşterea e asemenea unui fruct din care odată ce începi să guşti nu te mai poţi opri. Îţi oferă încredere, te ajută să te simţi mai deplin, să fii mai prompt.
Mihai Eminescu a menţionat că „lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”, adică pentru cei ce-şi văd clar prezentul şi aşteptările în viitor. Aceasta şi este bucuria adevărată pe care o poţi simţi dacă îţi cunoşti sinele, dacă ştii ce poţi şi ce ai dori mai departe, dacă apreciezi tot ce te înconjoară.
Patru cuvinte, asupra cărora meditând înţelegi ce norocos eşti.
Iadviga Stascoveac, clasa a X-a
* * *
Sunt constituită din celule şi mă hrănesc cu dragoste. Nu ating dragostea ca un vis ce dispare dimineaţa, aleg să o cuprind ca şi razele veşnicului luciu. Iubesc! Iubesc tot ce văd! Vizualul îmi reflectă traiul… Durerea… Bucuria…
Iubesc tot ce inhalez! Olfactivul miroase a intuiţie… Viitorul… Destinul… Iubesc tot ce ating! Contactul loveşte prezentul… Actualul… Schimbarea… Iubesc tot ce aud! Sunetul cântă trecutul… Amintirea… Dezamăgirea… Împlinirea… Aşadar, gust viaţa.
Iubeşti făcând sacrificii și manifestând dăruire! Această acţiune este singura mişcare ce îţi este menită, restul detaliilor le determini Tu, cu fiinţa ta, cu sufletul tău, cu trăirile tale! Eşti propriul tău creator şi doar prin dragoste te poţi salva…
Salvează-te în fiecare zi! Salvează fiecare ceas! Salvează fiecare secundă! Participă la fotosinteza sufletului tău! Asimilează factorul! Digeră-l cu dragoste! Transformă ambianţa în propria originalitate! Nu îndura ştampila lor! Creeaz-o pe a ta! Iubeşte!
Ruxanda Camerzan, clasa a XI-a