Cele mai scurte capodopere scrise…

1. Fredric Brown a compus cea mai scurtă poveste de groază: „Ultimul om de pe Pământ se află într-o cameră. Cineva bate la ușă…”

2. M-am trezit de la durerea acută din tot corpul. Am deschis ochii și-am văzut că asistenta medicală stătea lângă patul meu.

– Domnule Fugima, – a spus ea, – aveţi mare noroc, aţi supravie-ţuit bombardamentului de alaltăieri, din Hiroshima. Dar acum sunteţi la spital, sunteţi în siguranţă. 

Pe jumătate viu, foarte slăbit, am întrebat:
– Unde sunt?
– În Nagasaki, – a răspuns ea. 

Alan Mayer – „Ghinion” 

3. De atunci când Rita a fost uci-să brutal, Carter stă la fereastră. Niciun fel de televizor, cărţi, scrisori. Viaţa lui este ceea ce se vede printre perdele. Lui nu-i pasă cine aduce mâncarea, cine plătește facturile, el nu iese din cameră. Viaţă lui sunt sportivii care aleargă, schimbarea anotimpurilor, mașinile care trec, fantoma Ritei. 

Carter nu înţelege că celula capitonată nu are ferestre. 

Jane Orvis – „Fereastra”

4. Noapte înstelată. Momentul cel mai potrivit. Restaurant italian confortabil. Cină la lumina lu-mânărilor. Rochie neagră. Păr frumos, ochi strălucitori, zâmbet argintiu. Împreună timp de doi ani. Un timp minunat! Dragoste adevărată, cel mai bun prieten, nimeni altcineva. Șampanie! Cer mâna și inima. Pe un genunchi. Oamenii privesc? Nu contează! Un inel frumos cu diamant. Obrajii înroșiţi, zâmbet fermecător.
Cum adică, NU?!

Larissa Kirkland – „Propunerea”

5. Un exemplu perfect ce demonstrează cât de laconici erau spartanii este scrisoarea lui Filip al II-lea al Macedoniei, care a cucerit multe orașe grecești: „Vă sfătuiesc să vă predaţi imediat, deoarece dacă armata mea va intra pe pământurile voastre, vă voi distruge grădinile, voi transforma oamenii în sclavi și voi distruge orașul”. Spartanii au răspuns: „Dacă”. 

6. De cum s-a întâmplat aceasta, m-am grăbit acasă să-i transmit soţiei mele vestea proastă. Dar se pare că ea nu mă asculta deloc. Nici nu mă observa. Privind direct prin mine, și-a turnat de băut. A pornit televizorul. În acel moment a sunat telefonul. Ea a luat receptorul. Am văzut cum i s-a schimbat expresia feţei. A început să plângă.

Charles Enright – „Fantoma”

7. În sfârșit, în acest sătuc uitat de lume, căutarea lui a luat sfârșit. Într-o căsuţă aproape prăbușită, în faţa focului, stătea „Adevărul”. El nu a văzut o creatură mai bătrână și mai urâtă în viaţa sa.
– Sunteţi Adevărul?
Bătrânul a dat din cap în semn că da.
– Spuneti-mi ce trebuie să transmit lumii? Ce veste să le dau? Bătrânul a scuipat în foc și a răspuns:
– Spune-le că sunt tânăr și frumos!

Robert Tompkins – „În căutarea adevărului”

8. Există doar o cale spre ieșire. Vieţile noastre sunt legate într-un nod, de furie și plăcere, foarte încurcat – dar trebuie dezlegat cumva. Ne vom încredinţa monedei. Dacă va cădea cap – ne căsătorim, dacă e vultur – ne despărţim pentru totdeauna. Moneda a fost aruncată. A zburat în aer, a căzut și s-a oprit. Vultur. Privim unul spre celălat și într-un glas: „Poate mai încercăm o dată?”

Jay Reap – „Soarta”

9. Lumini orbitoare, sunete ascuţite, durere absolută, iar apoi o lumina caldă și primitoare. Albastru curat și atrăgător. John se simţi fericit, tânăr și liber. Mergea spre strălucirea radiantă. Durerea și întunericul s-au reîntors și l-au tras înapoi. John și-a deschis încet ochii umflaţi. Bandaje, tuburi și ghips. Nu are ambele picioare. Soţia plânge lângă el.
– Scumpule, ai fost salvat! 

August Salemi – „Medicina modernă”

10. Și englezii au organizat un concurs pentru cea mai scurtă povestire. Dar în condiţiile concursului era stipulat că trebuie să fie amintite cuvintele: regina, Dumnezeu, sexul și secretul. Primul loc a fost obţinut de autorul următoarei povestiri: „O, Doamne! a exclamat regina. Sunt însărcinată și nu știu cu cine!”