Cartea pe care o port în geantă

Valeria Bortă
cl. a IX-a, LT „Mircea Eliade”, Nisporeni
Menţiune, secţiunea „Eseu – elevi de gimnaziu”

Câteodată mă simt izgonită din lumea reală de ignoranţa, aroganţa şi făţărnicia celor din jur, iar în astfel de momente singurul lucru care îmi poate alina durerea este lectura. Puţini au şansa să-şi aleagă lumea în care vor să trăiască, dar mie îmi oferă această şansă cărţile.

Într-o zi, ciocnindu-mă cu nedreptatea, am vrut să uit de această lume şi de toată cruzimea din ea, am vrut să mă ascund printre rândurile captivante ale unei cărţi. În geantă aveam o singură carte, Bestii de Joyce Carol Oates, pe care nu o mai citisem până atunci, aşa că am purces la lectură.

La început mi s-a părut că e un roman poliţist, deoarece autoarea descria diverse incendii şi toţi voiau să afle cine-i vinovatul. Eram bucuroasă, pentru că mă gândeam că voi putea fi şi eu un detectiv pentru o perioadă şi, împreuna cu personajele, voi putea dezvălui identitatea făptaşului.

Apoi autoarea o prezintă pe Gillian, o studentă îndrăgostită de profesorul ei de la cursul de poezie, şi am crezut că va fi o frumoasă poveste de dragoste. O dragoste interzisă dintre două persoane ce nu pot forma un cuplu din cauza legilor crude ale lumii în care erau impuşi să trăiască.

Dar… Foarte curând am fost profund dezamăgită, pentru că lumea în care am ales să mă retrag nu era altceva decât reflexia universului din care am vrut să fug. Deşi nu voiam s-o fac, am continuat lectura, pentru că nu-mi stă în fire să abandonez o carte începută.

În Bestii, Joyce Carol Oates descrie firea animalică a omului: profesorul Andre Harrow este iubit de majoritatea studentelor de la facultatea la care munceşte. Dar el este însurat cu Dorcas, o artistă care sculptează şi pictează forme ce amintesc de oameni, dar care sunt atât de hidoase încât îţi e greu să spui că-s oameni.

El conduce un curs de poezie, la care vor să ajungă multe fete. Personajul principal, Gillian, împreună cu prietenele ei, ajunge la acest curs. La început toate sunt zvelte şi pline de viaţă, iar Gillian le invidiază crezând că nu-i la fel de frumoasă ca ele. Dar pe parcursul anului toate trec prin perioade în care nu mai seamănă cu ele însele, iar unele chiar abandonează universitatea.

Într-un final, Gillian nu mai rezistă tentaţiei şi i se destăinuieşte lui Andre în dragoste, iar acesta o abuzează sexual, după care o duce la el acasă şi continuă abuzul împreună cu soţia lui. Loc în care ea află că toate prietenele ei şi multe alte fete au trecut prin aceeaşi situaţie. Iar cel mai tragic lucru e că toate îi iubeau pe Andre şi Dorcas şi toate credeau că nu pot trăi fără ei, fiindcă în momentul abuzului erau sub influenţa drogurilor şi nu realizau ce se petrece.

Această carte m-a făcut să meditez asupra naturii omului. El într-adevăr nu poate fi comparat cu nicio altă vieţuitoare. Cine mai este atât de crud, meschin, mincinos, făţarnic şi jalnic precum e omul? Cine mai ucide sau chinuieşte din plăcere reprezentanţii propriei specii precum o face omul? Nimeni, nimeni nu e atât de josnic precum e omul.

Îmi e ciudă şi, în acelaşi timp, milă de fetele care iubeau un asemenea om. Şi urăsc acest tip de om care crede că îşi poate permite să facă orice din cei mai slabi ca el.

Mereu voi urî oamenii iraţionali, ridicoli şi mediocri. Şi mereu voi fi dezgustată de propria persoană când îmi voi aminti ce e omul.

Din nefericire, autoarea acestei cărţi a descris cu lux de amănunte realitatea. Oricât de mult ne-am dori ca Bestii să fie doar ficţiune, nu e aşa. În zilele noastre sunt suficient de mulţi oameni a căror minte e plină de intenţii mizerabile. Oamenii precum Andre şi Dorcas distrug societatea, neoferindu-i posibilitatea să evolueze.

Deşi noi, toţi, realizăm tragedia, aceşti oameni nu vor dispărea niciodată.