Argoul românesc: etimologie și metaforă
Dacă limba ar fi un castel medieval, cu turnuri, camere de bal, dormitoare, hagioscoape, donjon, șanţuri de apărare și restul elementelor care alcătuiesc castele, argoul ar fi tunelul secret. Atunci când un tunel devine cunoscut mai multor oameni, mai ales dintre cei care vor să pătrundă în castel cu de-a sila, își pierde valoarea și devine un tunel obișnuit, pe care intrușii îl pot parcurge după bunul lor plac. Este exact motivul pentru care dicţionarele de argou nu sunt niciodată actuale, altfel cuvintele argotice și-ar pierde justificarea – aceea de a cripta o informaţie. De altfel, distincţia teoretică dintre jargon și argou este că primul, folosit mai ales în context profesional, elucidează termenii, iar cel de-al doilea încearcă să îi ascundă.
Dacă în numărul trecut am vorbit despre cuvintele ţigănești, în numărul din faţa ochilor/ochelarilor voștri stă un articol despre argoul românesc, mai exact provenienţa și explicaţia unor cuvinte și expresii aromate. Aţi fi tentaţi să credeţi că majoritatea cuvintelor argotice sunt ţigănești, însă din romani și engleză vin abia 5% din vocabularul argotic. Pe locul întâi tronează cuvintele cu origine nedeterminată sau chiar absente cu totul din dicţionare. Urmează, la mică distanţă (17%), termenii de origine latină și cei din franceză.
Experienţa lexicografică în domeniul argoului este limitată și datează de puţin timp. Primul dicţionar veritabil de argou românesc a fost scris de Traian Tandin, un poliţist și scriitor cunoscut în rândul celor preocupaţi de mistere judiciare. De atunci au mai apărut câteva studii și dicţionare, dintre care amintim Dicţionarul de argou al limbii române de George Volceanov, 101 cuvinte argotice de Rodica Zafiu sau Stilistica argoului în limba română de Ioan Milică. Mai ales din aceste surse am extras câteva bijuterii metaforice.
Diribau (dilibau, diribău) înseamnă muncă silnică, batalion disciplinar. Se pare că este pronunţarea deformată a numelui firmei germane Derubau (acronim de la Deutsche – Rumanien – Bauern), ce a activat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în România, construind căi de comunicaţii. Este plauzibil să se fi făcut prin metonimie asocierea cu munca forţată, asociere care a supravieţuit firmei germane.
Argoul este folosit masiv în lumea interlopă, iar unii termeni au pătruns în limbajul cotidian, ajungând să desemneze altceva. Astfel, în secolul XIX găinarii și borfașii erau în limbajul hoţilor clase specializate în furtul păsărilor de curte și, respectiv, al hainelor (boarfelor). Astăzi termenii s-au depreciat, s-au generalizat, ajungând sinonime între ele, cu semnificaţia de „hoţ mărunt, neimportant”. Dacă infractorul se ocupă cu proxenetismul, se zice că este acvarist, cu aluzie la un alt cuvânt din argou – pește. Prostituatele lui pot fi colectate de poliţie și duse la secţie cu o mașină poreclită regina nopţii. Hoţii se păzesc de poliţie și stau de șase în caz că apare vreun gabor (care vine, probabil, din varianta maghiară a lui Gabriel, deși procesul de transformare semantică nu este clar). Când infracţiunea este executată măiestru, poate aduce și un biliard de biștari (adică o sumă foarte mare), altfel infractorul va fi arestat și va fi pus să cânte la pian (i se vor prelua amprentele digitale), iar mai apoi procurorul va cânta serenade judecătorului (adică va ţine un rechizitoriu, din boxa lui către judecător, situat mai sus, ca într-un balcon). Odată ce pușcăriașul a intrat la răcoare sau la pârnaie (regionalism care înseamnă „oală mare de gătit”), folosește numărătoarea AMR (au mai rămas… x zile până la eliberare), asta dacă nu cumva dă colţul și iese din închisoare într-un palton de scânduri (adică sicriu). Dacă ești deţinut periculos, vei fi mutat dintr-un loc în altul cu sania cu zurgălăi (lanţuri la mâini și picioare), iar dacă ești indisciplinat, vei fi croit cu algocalminul (bastonul de gardian, o glumă formată din medicamentul algocalmin). În pușcărie zilele sunt lungi și mare lucru e să ai la tine o bibliotecă (un pachet de cărţi de joc), în special una completă. Se întâmplă însă și minuni în pușcărie, iar deţinutul poate ieși mai devreme pe temei de reflux sau pentru că s-a ieftinit mălaiul (metafore pentru amnistieri).
Când vrei să te debarasezi de cineva, îl întrebi dacă știe bancul cu albinele (se face aluzie la replica roiul!, cu sens de cară-te!) sau îi spui Valencia! (aluzie glumeaţă la valea!). De asemenea, poţi să-i spui să plimbe ursul până nu ruginește lanţul, sugerând că celălalt este ţigan, adică necioplit, mitocan. Mitocan este locuitorul unui metoc, adică o clădire ce ţine de o mănăstire. Dacă vrei să-l mai și jignești în legătură cu aspectul fizic, îi spui că are o faţă de confort trei. Când un individ este chel, îi spui că se piaptănă cu prosopul, iar dacă e beat, zici că schiază. Când se îmbată foarte tare, există riscul să se răstească la bocanci, să-i vină cu taxă inversă sau să decarteze. Dacă o femeie este gravidă, spui că este cu mingea la centru. Dacă cineva stă în faţa ta și-ţi blochează câmpul vizual, îl întrebi dacă are rude la Mediaș, pentru că acolo era mai demult o fabrică de sticlă. Dacă vrei să ceri cuiva un foc, întrebi care este din Focșani.
Desigur, din această listă am omis foarte multe elemente, în primul rând pe acelea care nu se constituie în metafore interesante, iar în al doilea, pe acelea care nu pot, deși interesante, face obiectul unei reviste de cultură. De aceea, vă invit să nu mai jucaţi table și să citiţi cât mai mult.