Ai noştri tineri
Nasc şi la Moldova oameni care au aspirații, ambiții şi planuri ce îi poartă mult mai departe de scările ASEM-ului sau de porțile USM-ului. Fie se limitează la trecerea Prutului, fie avansează dincolo de Carpați şi Alpi, studenții moldoveni nu sunt doar acceptați la studii în Romania, Franţa, Marea Britanie, Germania etc., ci ajung să obțină performanţe deosebite. Ai noștri tineri la Paris învaţă, minţile proaspete, inovatoare, revoluţionare pleacă să cucerească Londra, Berlinul, Hamburgul, Strasbourgul… Doar că atunci când zâmbetele, felicitările şi grijile pentru ei se evaporă, ne rămâne o ţară supusă bilateral şi concomitent exportului de forţă de muncă şi exodului fervent de intelecte, chiar de pe băncile şcolii. Fenomenul globalizării urcă, așadar, treptele universităţilor şi le propune studenţilor moldoveni un amalgam de programe de schimb, de burse, de posibilităţi.
„Ai noștri tineri” sunt astăzi, mai mult ca oricând, entuziasmaţi de ideea dureros de dulce a plecării, a cuceririi culmilor europene.
Ce ar putea oferi statul ca să nu piardă tot mai multe şi mai multe minţi în care deja a investit bani timp de 12 ani de şcolarizare? Un curriculum interesant, o concurenţă sănătoasă, o evaluare justă, proiecte de perspectivă, burse şi remunerări, stagii corespunzătoare, posibilităţi de încadrare în câmpul muncii… O universitate europeana deja pune toate acestea la dispoziția studentului, condiții la care se adaugă şi experienţa multiculturală, lingvistică, şi posibilitatea de a călători.
Problema primordială e totuşi nu de a stimula sau de a se opune dorinţei tinerei generaţii de a pleca, ci deşteptarea dorului de casa, a spiritului național. E primordial ca studentul ce îşi face bagajele şi pleacă să aibă cultivată în suflet ideea unei case părinteşti, a unui oraş natal, a unei limbi materne, deci a unei zone de confort unde el îşi păstrează, oricât de lungă şi de palpitantă i-ar fi experienţa studenţească, un loc sigur şi unde e nevoie de el. Moldova e un tărâm practic neexplorat în domeniul economic, social, administrativ, şi astfel extrem de atractiv pentru tinerii care au absorbit seva cunoştinţelor de cel mai înalt nivel. Căci acel student astăzi „promite” în scrisoarea lui de motivare că toate achiziţiile din domeniul solicitat la admitere în respectiva universitate din străinătate îl vor ajuta să dea un nou impuls dezvoltării ţării sale, îl vor ajuta să obţină un post respectabil aici, în Moldova. În această situaţie, guvernul trebuie doar să încurajeze întemeierea afacerilor, să stimuleze întreprinderile parteneriale sau să faciliteze încadrarea tinerilor în câmpul muncii. Totuși, odată ce i se oferă șansa, un pas îl desparte pe student de la plecarea entuziasmată, cu lacrimi în ochi, şi uitarea definitivă a drumului de întoarcere.
Lumea de dincolo de granițele Moldovei le oferă fructul magic ce îi dezrădăcinează, ce le schimbă priorităţile, necesităţile şi modul de a percepe viaţa. Aici îl aşteaptă doar o economie fragilă, o politică instabilă, o medicină şubredă, taxe mereu săltând în sus, drumuri cu gropi, copleşite de interminabile reparaţii, chioşcuri hidoase, amplasate la nimereală, facturi şi salarii modificându-se invers proporțional…
Aducerea acasă e un proces anevoios la ora actuală, gradul său de dificultate derivând din faptul că ţine mai puţin de politicile şi programele oferite de guvern sau de atmosfera socioeconomică din comunitate, şi tot mai mult de dorința absolut individuală şi independentă a tinerilor. Incontestabil, patriotismul e şi în băncile universităţilor europene patriotism, precum dorul, peste râuri, munți şi oceane, tot dor se numește, neafectat fiind de salarii, taxe sau politicieni.
Tragic e că între prototipurile romantice ale unui patriot pasiv, colindând străzile Chișinăului în timp ce gândul zboară la Europa şi studentul-emigrant, frământat de dragoste şi dor de patrie, Moldova nu are, în prezent, o alternativă. Cât am fi vrut noi ca, dincolo de ironia tragicomică, versurile eminesciene să exprime în totalitate adevărul: „Ai noștri tineri la Paris învaţă / Ș-apoi ne vin de fericesc norodul”…