Râd de parcă aș fi
cel mai fericit dintre oameni.
Și aproape că așa este.
Nu am nimic
ce pierde.

Voce la radio: „Astăzi, 20 aprilie 1945, poporul german marchează marea sărbătoare naţională – ziua de naștere a iubitului nostru Führer, Adolf Hitler!. În aceste clipe vitrege, când bolșevismul lovește cu sălbăticie…

lalelele florăresei de la colţul
de lângă farmacie ruginesc în plină primăvară
o primăvară prematură azi e ziua bărbaţilor spune
cineva în ajun era ziua femeilor
da confirmă altul ieri era ziua florăreselor

Iar când se întâmpla, la mulţi ani de la păţania aceea, să-l întrebe careva: îi drept ce spun unii în sat, că ai trecut la nemţi dincolo, în vara când s-a oprit frontul aici, la Nistru, de-a stat toată vara, și-i drept că ai ucis un om cu mâna ta și era cât pe ce să te duci și tu pe apă la vale…

* * *
Nu există popoare mărunte.
Ele există sau nu există defel.
Pledez pentru semnul de egalitate
dintre firul de iarbă şi
turnul Eiffel.