Recunosc, sunt copleșită de mesajul lui Tudor Chirilă din Scrisoare către liceeni. Îl puteţi găsi ușor pe internet. Ce m-a cutremurat în el? – trăirea vie, sinceritatea. Reductiv, am putea rezuma mesajul actorului și muzicianului…
Eu când gândesc la neamul meu
mă-neacă plânsul,
această palmă de pământ, amară,
cu sufletul în ţară, trupu-afară,
cu faţa doar spre Domnul
Atunci când trec prin faţa Academiei de Știinţe și privirea mi se îndreaptă, involuntar, către ruina faimosului odinioară hotel „Naţional”, inima mi se strânge de durere, indignare și nedumerire. Doar trupul de piatră gri…
L-am întrebat, la un moment dat – și o să vedeţi, până la urmă, de ce – când anume o fi scris marele Eminescu cele două poeme: Împărat și proletar și Rugăciunea unui dac. Cu siguranţă, mi-am zis, primul a fost scris mai la începuturi…
— Și pe duminică ce planuri aveţi? Mergeţi la vot, apoi?… – îl întrebam pe fiul meu la puţine zile până la alegerile din 30 noiembrie anul trecut.
— Nu neapărat că mergem la vot, răspunse.
Impregnată iremediabil de acești 20 de ani de tranziție (alias deziluzie), cauți să pătrunzi esența unor democrații mai mature, sorgintea succesului acestora. Ai putea spune și tu ca Înțeleptul din Est: Admir englezii!