Şapte cărți celebre interzise de-a lungul istoriei
Candide de Voltaire
Scrisă în cheie sarcastică, cu tonuri de roman picaresc, volumul Candide, semnat de filosoful francez Voltaire, a fost publicat în 1759, în plină epocă iluministă. Romanul spune povestea lui Candide, un tânăr care trăieşte o viaţă edeni-că până când începe să fie îndoctrinat de către mentorul său. Cartea a stârnit valuri de critică, deoarece ridiculizează biserica, filosofia, armata și guvernarea france-ză. La secole distanţă de la apariţie, cartea a fost interzisă temporar, în 1929, în Boston, Statele Unite, fiind considerată obscenă.
De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger
De la publicarea sa, în 1951, şi până la finalul anilor ’90 cartea a fost interzisă în mai multe state americane, detrac-torii lui Salinger susţinând că romanul este imoral şi sexist. Cu toate acestea, devine imediat bestesellerul săptămânii. A devenit popular în rândul cititorilor adolescenţi pentru discursul despre confuzie, teamă, alienare şi revoltă. A fost tradus în toate limbile importante şi vinde anual 250 000 de exemplare. Protagonistul cărţii, Holden Caulfield, a devenit simbolul revoltei adolescentine.
Decameronul de Giovanni Boccaccio
În secolul al XIX-lea, cartea a fost interzisă în Statele Unite, sub o lege antiobscenitate, fiind considerată obscenă, nepotrivită şi indecentă. Decameronul este o colecţie de 100 de povestiri, scrisă în secolul al XIV-lea de italianul Giovanni Boccaccio. Volumul este o alegorie medievală, tema esenţială fiind iubirea, cu toate nuanţele ei, de la comedie la tragedie.
Confesiuni de Jean-Jacques Rousseau
Interzisă în Franţa în secolul al XVIII-lea până la Revoluţia franceză din 1789, pentru ideile politice vehiculate. Publicată în 1872, la patru ani după moartea lui Rousseau, cartea este una dintre primele autobiografii. În Confesiuni, Rousseau îşi face un portret deloc măgulitor şi ţese, în fundal, unul la fel de negativ şi societăţii franceze con-temporane.
Lolita de Vladimir Nabokov
Între 1955 (anul apariţiei) şi finalul anilor ’60 romanul a fost interzis pentru obscenitate în Marea Britanie, Argentina, Noua Zeelandă, Canada şi Africa de Sud. Cartea Lolita a fost publicată pentru prima dată de către o editură pornografică din Franţa, după ce fusese respinsă de alte patru agenţii de publicitate, dar, la scurt timp, a fost interzisă în Franţa din cauza caracterului obscen. Romanul are un subiect controversat, prezentând povestea unui profesor de literatură obsedat de o fată de 12 ani, cu care dezvoltă o relaţie sexuală după ce îi devine tată vitreg. Pe adolescentă o cheamă Dolores, dar el îi spune Lolita în intimitate.
Madame Bovary de Gustave Flaubert
Din 1856 (anul apariţiei) şi până spre finalul secolului al XIX-lea, cartea a fost interzisă pentru „ofensă adusă moralei publice”. Romanul este povestea Emmei Bovary, soţia unui doctor, care are o relaţie în afara căsniciei. Flaubert, cunoscut pentru pornirea sa de a găsi „le mot juste”, creează, fără intenţie, un concept – bovarismul, care înseamnă dorinţa de a scăpa din golul vieţii de provincie.
1984 de George Orwell
Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. De-abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite, şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60. Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii ’50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului.
Selecţie și adaptare de Victoria Colesnic
Sursă: www.tvr.ro