Lecția de demnitate
Al doilea an consecutiv, sub egida Festivalului Internaţional de Film Documentar „Cronograf”, OWH Studio realizează un tur cinematografic, numit „Cronograf Tur”. În acest an, filmele au călătorit în 21 de localităţi din Republica Moldova, cu un program bine stabilit de proiecţii ambulante. La evenimentul de bilanţ, organizat în incinta Cinematografului „Odeon”, a fost prezentată în premieră o producţie ucraineană, o dramă istorică realizată de celebrul regizor şi scenarist Oles Sanin.
„Ghidul” (în ucraineană: Povodyr) este un film dramatic realizat în 2014. Acţiunea se bazează pe descrierea evenimentelor istorice petrecute în anii ’30 în plină campanie de epurare stalinistă, când un Michael Shamrock, inginer american, vine la Harkov, împreună cu fiul său de zece ani, pentru „a construi socialismul”.
Tatăl copilului se îndrăgostește de Olga, o actriţă care, la rândul ei, este urmărită de un alt admirator, comisarul Vladimir. În împrejurări neelucidate, americanul este ucis, iar fiul său urcă în primul tren și se ascunde de ticăloșii care i-au asasinat tatăl. Copilul întâlnește în vagon un cobzar orb, cu care alege să rămână până la finalul producţiei. În compania acestui cobzar, tânărul descoperă diverse îndeletniciri și metode de supravieţuire.
Rezumatul acestei uluitoare povești nu se oprește aici. Cu o zi înainte de plecare, comisarul Vladimir îi înmânează inginerului o carte, pe care acesta urmează să i-o transmită unui prieten. În coperta acelei cărţi se ascundea un ordin de executare a cazacilor. Cartea se afla în rucsacul băiatului, ceea ce explică vânarea tânărului pe durata întregului film. În perioada în care tânărul s-a aflat sub tutela cobzarului, ambii au îndurat o mulţime de zile de rezistenţă, au întemeiat o prietenie frumoasă, dând dovadă de un devotament aproape familial.
Cobzarul își câștiga banii la porţile târgurilor sau în locurile publice aglomerate, cântând. În regiunea în care s-au stabilit existau o mulţime de alţi cazaci orbi, victime ale epurării în masă. Războiul îi transformă pe toţi în luptători, fie pe câmpul de luptă, fie la colţul străzii. Rămas singur, copilul fura mâncare din casele oamenilor și se lupta cu alţi băieţi de seama lui pentru a-și menţine autoritatea și siguranţa. Într-o asemenea situaţie a regăsit-o pe Olga, căsătorită deja cu comisarul Vladimir. Alte momente impresionante au fost acele în care personajele principale s-au refugiat în casa iubitei cobzarului. Această secvenţă a filmului mi s-a părut cea mai fericită.
Atât subiectul, cât și calitatea imaginilor au făcut din această producţie cinematografică mai mult decât un studiu istoric sau un exerciţiu de creaţie. S-a pus un mare preţ pe simboluri și imagini sugestive (biserica cu zidurile distruse, fântâna). Dacă e să apreciem filmele după numărul vizitatorilor la cinematograf sau după reacţia acestora pe parcursul proiectării, pot spune că tinerii pasionaţi de film au umplut sala şi au fost destul de receptivi, iar mulţi dintre ei au lăcrimat în momentele dramatice.
Modul în care asimilăm un mesaj sau interpretăm un film, o carte, este subiectiv. Ceea ce ne place nouă poate să nu placă altora. Însă acest film depășește selecţiile de genul acesta. Nu afirm că nu ar putea să nu placă, dar este imposibil să rămâi indiferent, în faţa torturii, a asasinatului și a distrugerii oamenilor în masă, în faţa unui copil orfan. Filmul este bazat pe evenimente reale, ceea ce-l face și mai deosebit.
Recomand acest film nu atât pentru satisfacţie, cât pentru o informare efectivă referitor la cele întâmplate. „Ghidul” ne dă o lecţie de curaj și de demnitate, de patriotism și de dragoste. Asemenea cântecului căzăcesc, „răspândit” de trenul care se îndreaptă spre lagărul de concentrare…