Exerciții literare – Povestea unei imagini

Era primăvară, totul era verde și proaspăt. Și deodată se trezește hârleţul într-o zi de toamnă târzie, tot în locul în care îl lăsase omul primăvara. Tot atunci se trezise și omul! Se trezise că vrea să culeagă ceva… Ce?

Ce să culeagă dacă nu a muncit, dacă nu a îngrijit de pământul său? De unde roade? Nici măcar ploaia nu a căzut pe pământ. Și de ce să cadă, atunci când omul este atât de străin faţă de pământ și atât de rău? În acea vară doar hârleţul și soarele mai trăiau. Omul dispăruse, murise…
Doar hârleţul mai trăia, prin frunzele lui verzi care se născuseră din inima lui frântă. Și aștepta… Aștepta să învie Omul!

Maria Dodu

În jur e urât și sumbru. Pământul, plin de crăpături, mocnește în focul pătrunzător al soarelui.

– Salut, dragă cititorule, de ce te afli lângă hârleţul înverzit, te miri? Te miri de pământul uscat din cauza acelui orb ce trăiește în tine? E vinovat oare soarele? Sau poate mâna copilului care a aruncat chibritul? Ori poate propria-ţi conștiinţă, inteligenţă, dacă nu auzi, nu simţi că sub pământ, de fapt, se află apă. Trăiește-ţi viaţa mai atent, caută apa și îngrijește-ţi pământul. Iar eu… cititorule, am o viaţă de hârtie, în mine trăiește doar ceea ce se scrie…

Mădălina Botnari

Minunile se întâmplă doar atunci când vrei cu adevărat… Cu muncă și cu multă credinţă poţi obţine orice. Stând sau așteptând, nu poţi dobândi ceea ce vrei, nu poţi câștiga „lupta” care poate îţi va deschide multe căi. Pământul care cândva a fost roditor și mai apoi invadat de secetă, odată și odată își va reveni. Deci, nu trebuie să ne speriem de obstacolele ce ne apar în cale sau să le ocolim. Luptând, obţii rezultate maxime.

Ecaterina Dogari

E secetă, e ars pământul
Și nu e niciun pic de viu
Și-apare-o jalnică lumină
Ce-i făr’ de viaţă, e pustiu.
Dar dintr-odată se ivește
O frunză verde din hârleţ,
El vede totuși ce minune
Și ce scăpare se arată.
Un pic de viaţă ce răsare
Salvând, desigur, lumea toată.

Olga Coţofan

Văzând această imagine, am avut niște sentimente ciudate. Cum poate să înverzească un hârleţ, înfipt în pământul uscat și crăpat?! Eu compar pământul cu viaţa, iar hârleţul cu toate greutăţile, suferinţele, supărările pe care le avem. Frunzele care au înverzit pe lemnul hârleţului reprezintă toate greutăţile învinse, speranţele care nu au murit. Oricât ar fi de greu, luptă și vei învinge, vei supravieţui.

Daniela Papuc

Secetă, soare, pustietate. O zare nemărginită. O pată verde, oferindu-ne o imagine paradoxală… Timpul s-a scurs. A sosit clipa…

Renata Șagan

E secetă. Pământul, răgușit după atâtea strigăte de ajutor către cer, a rămas cu o sumedenie de „guri” deschise, așteptând măcar un strop de viaţă să cadă din ochii cerului și ele să-l împartă conștiincios. Eu sunt o frunză și mi-am propus să evadez, prin urmare, am ieșit acolo unde nimeni nu se aștepta să mă vadă. Acum sunt o speranţă pentru cel ce m-a văzut… El vede semnul vital și reînvie și în el pofta însetată de viaţă.

Nadejda Gherghelegiu

Pământul e uscat și poate s-a spulberat și ultima speranţă a bietului om. Credinţa omului e mică, dar Dumnezeu a făcut așa ca din hârleţul uscat și muncit pe atâtea dealuri să răsară frunze, la fel ca ziua de mâine. Munca e zadarnică dacă nu mulţumești pentru ceea ce ţi s-a dat. Trebuie să știm să fim recunoscători, nu doar să cerem…

Daniela Anton

Mă aflu într-un deșert, unde în jur totul este o pustietate de nedescris. Mă simt acel hârleţ care înverzește… Iar ţăranul este acel vizitator al sufletului meu care mă privește din depărtare și nu înţelege… nu înţelege ce e cu mine, de ce sunt uitată într-un mijloc de univers? Fac câte un pas și îmi înverzește câte o frunză, totuși nu până în vârf, pentru că la un moment dat mă opresc din dezvoltare din cauza vizitatorului sufletului meu. Îmi este frică să nu rămân un hârleţ înfipt în pământ, uitat de toţi, dar lupt, lupt pentru a supravieţui…

Alina Cîrlig

Era pustiu, pământul gol,
Iar vântul sufla tot mai domol,
Când nimeni nu s-a așteptat,
Minunea, iată, s-a întâmplat.
Văzu hârleţul ce prinse viaţă,
Renăscând în acea dimineaţă…

Eugenia Pisarencu

Când seceta-ţi răpune ce ai mai valoros,
Când visele îţi par o nebunie,
Când vezi că tot ce faci nu este de folos,
Ai totuși o speranţă, o scânteie vie.
Ai cerul sus și orizontu-n faţă,
Ai aspiraţii, planuri și idei…
Ai ceea ce te ţine azi în viaţă,
Ai libertatea să faci tot ceea ce vrei…

Adriana Cristalov

Văzând această imagine, m-au cuprins un fior de teamă și un sentiment de tristeţe, deoarece noi, oamenii, am devenit atât de nepăsători și uităm uneori să ne rugăm lui Dumnezeu pentru acea picătură de ploaie… Iar omul din imagine, înfigând hârleţul în pământ, a crezut că Dumnezeu va face o minune și minunea s-a produs…

Inga Tomac

Un om simplu și seceta îl macină. El simte durere, dezamăgire, simte o lume ce se prăbușește. Iar acest hârleţ e un semn divin, plin de sensuri. Are două frunze verzi, care semnifică speranţa. În opinia mea, e secetă și în societate, în viaţa de zi cu zi, iar uneori e secetă și în mine. Rar mai întâlnim oameni cu sufletul înverzit și bun.

Marina Constantin

Timpuri grele… Ni se pare că nimic nu are rost. Dumnezeu crede că nu merităm nicio picătură de ploaie. Nici hârleţul nu mai are puterea de a întoarce pământul. Omul însă are un rol important în această viaţă și dacă s-ar zbate cu toată fiinţa lui pentru a deveni mai bun, cred că Dumnezeu ar fi mai milostiv cu noi, dându-ne și ploaie la timp… Ce se întâmplă cu noi?

Natalia Stati

O imagine atât de simplă, dar care provoacă atâtea gânduri… Această imagine mi-a transmis ideea că oricât de dificilă ar fi situaţia, mereu există speranţa că totul se va rezolva. Trebuie să realizăm că orice problemă poate fi depășită cu succes dacă nu ne vom resemna, dacă vom lupta pentru visul nostru. Acestui ţăran, care a revenit în câmp văzând hârleţul înverzit, i-a revenit încrederea în ziua de mâine.

Corina Dogot

Seceta nu are timp definit. Puterea naturii mereu prinde viaţă. Atunci când, într-adevăr, iubești viaţa și îţi dorești nespus de mult să fii învingător, indiferent de orice secetă și sărăcie, poţi fi tu cel care supravieţuiește. Dorinţa de a trăi nu o poate opri nimeni… Chiar și ultima suflare poate fi importantă!

Valeria Zăvoară

Totul e trist în jur. Pământul este uscat… E pustiu și e liniște totală. Hârleţul băgat în pământ semnifică sărăcia fără limite ce ne înconjoară. Omul e îndurerat văzând rezultatul muncii sale și se simte de parcă ar fi ultimul om de pe pământ. Și… deodată, vede că hârleţul a înverzit.

Angela Hansulova

E pustiu, e secetă, suntem lipsiţi de toate. Dumnezeu ne pedepsește pentru păcatele noastre, ne oferă atâtea șanse să ne schimbăm, dar Omul continuă să distrugă totul fără milă. Dumnezeu ne iubește necondiţionat pe toţi și tot El ne dă speranţa – aceste frunze verzi, care ne arată că trebuie să fim mai buni, mai cumpătaţi și să îngrijim pământul. Precum e setos de apă pământul, așa cere apă și sufletul omului. Poţi deveni mai bun, poţi corecta multe lucruri, or, șansa există… trebuie doar să vrei ca să creezi din această lume secetoasă un colţ de rai.

Andriana Cavcaliuc