Ecourile Clipei
Corina Şterbeţ, clasa a XII-a
Îmi place faptul că scrii dintr-o perspectivă pozitivă. Ideile compunerii tale „Izvor al dragostei eterne” sunt niște gânduri cu care empatizez totalmente, mai ales fiind departe de casă de patru ani. Ceea ce îţi lipsește pentru a-ţi umple cu splendoare textul sunt lucrurile mărunte, amintirile concrete. Reia compunerea ta, ignorând subiectul de bază și concentrându-te doar pe ce este reprezentativ, individual pentru tine. În cazul meu, abordând acest subiect, aș începe așa: „Caloriferul fierbinte ca braţele mamei, de care-mi lipesc mâinile în ajunul Anului Nou, când, privind peste geam, de la etajul al nouălea, Chișinăul nocturn inundat de focuri de artificii – atâta bucurie acolo și atâta singurătate aici, în camera mea – mă gândesc că această secvenţă are să se repete an după an aproape în același fel; gutuile pe care le usucă tata pe pervaz; picturile astrale pe care le face mama, visând să deschidă un muzeu de artă; cântecele la karaoke ale surorii mele, care, deși are o voce superbă, va face contabilitate și se va muta într-o ţară mai nordică – asta e casa și copilăria mea…”. Am improvizat. Scriitura poate fi oricum, dar are nevoie de complexitate și limbaj pentru a fi captivantă și individuală. Reia subiectul. Va fi mai bine a doua oară. Succes!
Silvia Rozneriţa, clasa a VIII-a
Ai niște metafore zglobii, dar te duci prea departe. Prima strofă ai putea s-o lași așa cum e, după care ar fi mai bine să vii cu niște strofe care intră mai profund în descriptivitate. Adică, în momentul în care scrii „să ai o ţară frumoasă ca-n povești” m-ai pierdut, pentru că e un clișeu clasic. „Cum râde grădina când plouă/ Și florile când înfloresc” e o imagine, iarăși, binevenită, dar ţine de tine dacă poţi sau nu să o aduci într-un context mai original, personalizat și concret. Inspiraţie!
Laura Ghenea, clasa a VIII-a
Vorbești despre patrie la un nivel la fel de superlativ, precum ai vorbi despre aur, lumină, dragoste. Atunci când citesc textul tău, mă regăsesc la un nivel de percepţie pe care nu îl pot identifica cu subiectul de la care ai pornit. Adică, poţi să spui despre patrie că este „leagănul cu petale de trandafiri ce te înfăşoară cu mreaja ei ţesută din feeria soarelui”, dar ai putea să spui același lucru și despre dragoste, și despre căldură, și despre radiaţie, și despre tristeţe, și despre bucurie ș.a.m.d. Și mai are aerul unui subiect prestabilit compunerea ta. Ca atunci când profesoara îţi dă o temă și tu ai datoria să o respecţi ca să-ţi iei nota. Literatura e în primul rând libertate și pornește acolo unde începi să gândești liber. Sunt de acord cu mesajul tău. Eu una nu aș putea trăi între străini, să nu vorbesc limba română, nici măcar dacă mi s-ar face oferta să devin milionar în străinătate, dar când scrii, trebuie să îţi asumi atât responsabilitatea unui limbaj, cât și libertatea gândurilor tale. Mult spor!