Cele mai curioase fobii

Tuturor ne este frică de ceva. Asta ar trebui să ne facă mai toleranţi, deoarece nu suntem niște mașinării lipsite de reacţie, percepţii sau sentimente. Cu toate acestea, există oameni hipersensibili sau superstiţioși, disperaţi în sensul direct al cuvântului, cărora le este frică de orice sau, mai bine zis, le este frică de nimicuri precum penele de găină, culoarea galbenă, îmbinări de cifre și multe alte lucruri obișnuite. Aceste frici sunt numite de specialiști fobii.

Gillian Butler susţine că fobia reprezintă o teamă exagerată și persistentă faţă de un obiect sau o situaţie care, de regulă, nu prezintă niciun pericol. Cum apar fobiile? Unele sunt forme exagerate ale fricilor moştenite prin evoluţie, pe care le avem cu toţii. De pildă, oamenii şi unele maimuţe se tem instinctiv de şerpi, păianjeni şi şobolani, ceea ce e biologic normal. Fricile naturale pot fi apoi întărite sau diminuate, în funcţie de cum răspund părinţii noştri la aceşti stimuli. Învăţarea emoţională apare şi la alte specii, ai căror pui învaţă din reacţiile părinţilor. Faptul că o fobie îi pare iraţională persoanei care suferă de pe urma acesteia nu face ca ea să dispară.

Alte fobii apar din cauza unor evenimente din viaţă. O persoană poate deveni claustrofobă după ce a rămas blocată mai mult timp într-un spaţiu închis. Cu toate acestea, multe frici nu au o origine clară şi sunt greu de explicat.

Acum câteva mii de ani, cele mai distructive fobii erau legate de animale sau fenomene ale naturii, deoarece oamenii nu prea aveau cum să se protejeze împotriva lor. Astăzi nu prea avem cum să ne protejăm împotriva socializării!

Agorafobia (frica de mulţime şi de spaţii deschise) şi fobiile sociale (teama de a vorbi, a mânca sau a-ţi exprima orice emoţie în societate) sunt cele mai frecvente fobii ale secolului XXI.

Mi se pare amuzantă ergasofobia – frica de a munci. În ţara noastră, această frică este destul de frecventă și o putem numi „lene”.

Cred că dextrofobia e cea mai bizară din această listă și reprezintă teama de obiectele situate în partea dreaptă a corpului. În general, această boală își are rădăcinile într-o personalitate cu tulburare obsesiv-compulsivă și prezintă simptome precum atacuri de panică, tremurat, palpitaţii, greaţă, lipsă de concentrare și chiar accese de plâns.

Îmi aduc aminte de o istorioară ciudată pe care ne-o povesti-se bunica în copilărie despre un om care decedase și se trezise din morţi. Apoi am citit undeva că multe cadavre deshumate aveau poziţia corpului schimbată. Pe la opt ani, am asistat la înmormântarea unei vecine care, din cauza căldurii și a bolii pe care o avusese anterior, se inflamase într-atât încât s-a ridicat pe șezute înainte de a se pune capacul sicriului. Toate aceste lucruri m-au tulburat o perioadă și mă gândeam obsesiv la faptul că aș putea fi înmormântată de vie. Acum îmi dau seama că a te sufoca din cauza lipsei de oxigen nu e cel mai groaznic sau mai dureros mod de a muri. Or, această frică a mea se numește tafofobie și reprezintă o teamă iraţională de a fi diagnosticat în mod greșit ca fiind decedat, iar apoi îngropat de viu.

O altă teamă ciudată este hippopotomonstrosesquippedaliofobia. Cuvântul acesta cu multe litere denumește teama de cuvinte lungi. Culmea ironiei e că, practic, cei care suferă de această fobie se tem și de denumirea propriei frici.

Teama de a merge la culcare sau somnifobia este încă una din obsesiile noastre psihice, care ne strică echilibrul și liniștea, lipsindu-ne de sentimentul libertăţii și controlului deplin asupra propriei persoane. Cei care suferă de această fobie se confruntă permanent cu efectele negative ale lipsei somnului şi ajung sa aibă stări de anxietate şi chiar atacuri de panică în momentul în care aşteaptă venirea somnului.

Frica de a înghiţi sau fagofobia se manifestă printr-o dificultate psihică de a înghiţi, iar persoanele care suferă de acest lucru sunt declarate în totalitatea cazurilor ca fiind sănătoase fizic. Cu toate că fagofobia este deseori confundată cu fobia sufocării, temerile suferinzilor se axează pe posibilitatea ca mâncarea să li se oprească în gât. De cele mai multe ori, persoanele care au asemenea manifestări consumă o cantitate foarte mare de lichide, care să le permită trecerea mâncării pe gât cât mai repede.

Frica de a dansa sau chorofobia este frica celor care se tem să danseze indiferent de gen (vals, balet, tangou, breakdance etc.). În plus, orice eveniment care are legatură cu mişcarea corpului pe ritmul muzicii poate fi o cauză a declanşării ciudatei fobii.

Frica de numărul 666 sau hexakosioihexekontahexaphobia este o altă afecţiune bizară. Numele extrem de încâlcit al acestei fobii presupune temerea faţă de ceea ce religia numeşte „numărul Anticristului”. Mai exact, oamenii încearcă evitarea folosirii acestui număr în orice fel. În vara anului 2006, mai multe femei gravide şi-au exprimat teama de a li se naște copiii pe data de 6 iunie, deoarece data lor de naştere ar fi fost 06-06-06.

Câţi oameni, atâtea fobii: anemofobia – frica de vânt, antofobia – frica de flori, astenofobia – teama de a fi slab, astrofobia – frica de stele, bibliofobia – teama de cărţi, heliofobia – frica de soare, nictofobia – frica de noapte și de întuneric, talasofobia – teama de mare. Pentru a scăpa de aceste fobii, sunt recomandate şedinţele de psihoterapie. Metoda cea mai eficientă este desensibilizarea treptată faţă de obiectul sau situaţia fobică prin expunerea la ele.

Cred că „fobiștii” ne dau o lecţie destul de bună: trebuie să înfruntăm direct lucrurile care ne înspăimântă dacă vrem să scăpăm de ele pentru totdeauna.