Reuniunea caleidoscopului teatral
Forfotă în teatru și spectator grăbiţi să vină la spectacolul-satiră „Dumnezeu se îmbracă de la second-hand” în cadrul celui mai mare eveniment de teatru de la Chișinău: Reuniunea Teatrelor Naţionale. Șase teatre din România și-au dat întâlnire pe scenele Teatrului „Mihai Eminescu” cu circa 18 spectacole de excepţie. „Dumnezeu se îmbracă de la second-hand”, în regia lui Ion Caramitru, este practic o lucrare nou-nouţă. Premiera a avut loc anul trecut în România; piesa este inspirată din probleme cotidiene, politică şi societate.
Decorul e unul grăitor, ne aşteaptă un spectacol de atmosferă. În scenă apar doi infractori recidivişti, Lae și Buză. Fericiţi de captura fabuloasă,aceștia celebrează momentul lor de „glorie” într-o casă luxoasă, pe care au decis să o jefuiască. Totul merge după scenariul unui roman poliţist până în momentul în care cel mai tânăr personaj găseşte un pian vechi și începe a depăna amintirile din perioada când învăţa să cânte la acest instrument.
Lae îşi aminteşte de mama sa, profesoară de pian, fiica unui aristocrat, care trece prin maşinăria comunistă şi ajunge într-un cartier proletar, unde se simte ca peştele pe uscat. Acolo își întâlnește destinul în persoana unui tânăr muncitor, cu care se căsătorește. Dragostea lor nu durează mult, iar din acel amor se naşte un copil, care acum stă în faţa pianului.
De aici începe caleidoscopul piesei, pe melodiile lui Chopin care se revarsă din pian. Mai multe linii de subiect se unesc într-un puzzle ce, pas cu pas, devine tot mai clar. Scenele sunt legate între ele prin valsul celor doi protagoniști, deoarece al doilea „malefic”, cu porecla Buză, este fost profesor de dans care a decăzut până la infractor, dar nu a pierdut din alura sa artistică. Cei doi, atât de diferiţi şi atât de asemănători, îşi spun poveștile de viaţă, ca la spovedanie.
Astfel, fostul profesor îşi aminteşte o întâmplare bizară. Scorpia (a cărei casă o jefuiesc, o doamnă lacomă de bani, dar evlavioasă) se ruga la Dumnezeu într-o biserică pustie, iar Buză, care stă nevăzut într-un colţ din locaş, aude cum ea negociază cu El suma donaţiei pentru biserică în cazul unui succes în afaceri.
După ce spun istoria, hoţii se pregătesc să plece. Dar pe neașteptate apare Scorpia, cu o suită a corpului de pază. Le face musafirilor nepoftiţi un adevărat interogatoriu cu o voce dominatoare, întrebându-i cine sunt.
„Eu sunt Dumnezeu, iar el (Buză) e apostolul Pavel”, răspunde cel mai tânăr. Scorpia se înfurie din cauza unui astfel de răspuns, iar tânărul continuă degajat şi îi povesteşte întâmplarea din biserica pustie, zicându-i că a venit după banii promişi pentru donaţie. Ambii sunt îmbrăcaţi în haine second-hand din garderoba gazdei.
Este un spectacol care prin satiră arată duplicitatea omenească – pe de o parte, una crudă şi setoasă de valori materiale, pe de altă parte, una spirituală şi elevată. Pe cea din urmă unii o pot uita, forţaţi de împrejurări, dar, prin căi nebănuite, tot la ea revin.