Poezie

Copiii noştri vor fi mai copii decât toţi copiii

Dragostea noastră se scrie
în piei de poezie
în timp ce camera treisutedouăzecişiunu
aşteaptă să fie descuiată.
S-au strecurat în mine flori de primăvară
şi-acum sunt toată albă pe dinăuntru.
Noi ne ţinem de mâini ca strugurii de poamă,
dar ni se încolăcesc de umeri
ciorchinii verzi.
Noi vom naşte delfini. Copiii noştri vor fi delfini
şi ne vor învăţa marea.

pretext de criminală

oamenii care mi-au crescut din coloana vertebrală
n-au guri şi nici măcar feţe,
oamenii ăştia au doar picioare şi mâini

gurile lor vorbesc prin gura mea,
ochii lor şi-au făcut loc în ochii mei,
iar gândurile
m-au prostituat
în fiecare seară ei mă ademenesc
şi mă aruncă pe canapea
au învăţat chiar să-mi îndrepte paşii
acolo unde vor dânşii

da, ei au mai multe picioare ca mine
ei au mai multe mâini decât mine
când mă dezbracă, totul se petrece prea repede
când mă sărută, mă spintecă

dacă îţi spun că te iubesc,
să nu mă crezi,
dacă te ucid,
să ştii că n-am fost eu

noi nu ştiam că se moare

când ai murit nu ştiam ce ţi se întâmplă
eram primii oameni
şi nu ştiam că se moare
te-am lăsat să dormi câteva ore,
dar nu te-ai trezit nici în dimineaţa următoare

trei nopţi la rând am stat în braţele tale,
dar n-ai vrut să mă strângi
erai rece, te-am învelit, dar tot rece erai
faţa ta, mâinile, picioarele tale şi pieptul
se făceau albe

într-o zi ne-a plouat
te-am cărat la dos
şi-am adus flori să te faci bine,
dar nu te-ai făcut

erai ud

am înjurat tot ce urca la tine pe frunte
– de la primii stropi până la ultima furnică –
deodată n-am mai putut să te văd
şi-am plecat

noi nu ştiam că se moare

Să nu iubeşti, femeie, poeţii

Să nu-i săruţi,
să nu-i laşi să stea lângă tine,
să nu dansezi, să nu bei şi să nu fumezi cu ei,
să nu le vorbeşti, să nu-i ajuţi,
să nu-i cauţi

Să nu faci dragoste cu ei
şi să nu te măriţi

Dacă îi laşi să intre în tine
când te dezbraci,
te cuibăreşti în penitenciar

Alţii îţi vor divulga secretele
şi toate visele aiurite
de care ţi-e ruşine

Poeţii ca puii
îţi vor ciupi îndelung pieptul
până când vei rămâne un exponat poetic
şi toată viaţa din tine
se va scurge ca o apă de munte

Să nu-ţi fie milă de ei
şi să nu-i plângi, dar mai ales
să nu ţi-i faci amanţi

S-ar putea ca într-o zi toată ţara
să citească ultimul poem scris de un henry X
şi în poemul acela să fii tu, anca Y

Femeie, să nu te culci în patul lor,
să nu-i iubeşti!