Poezie

Lui

În prelungi clipe înstelate de dor,
În reveria unui vis împlinit,
În caligrama unui fulg
…ce bine că eşti,
Ce bine că ai fost
Şi o să fii,
Şi o să fiu
Până se vor topi toate zăpezile lumii
Împreună cu nemărginirea timpului
Culeasă în strânsoarea unui sărut.

Şah Mat

Aştept mutarea ta,
deşi demult
nu mai jucăm strategic.
Suntem nebunii ce-am încălcat
regulile şahului.
Am ramplasat carourile,
astfel diagonalele noastre nu se mai intersectează.
În limita unui careu ecosez
vreau să inventez
rocade,
mişcări en passant,
iar noi să devenim
rege şi regină
…ale aceleiaşi culori,
la un început de joc.

Ai grijă

O să-mi păzeşti aripile de ploaie?
În timp ce eu îţi voi ghici sufletul
în câteva boabe de cafea amară,
în câteva visuri împlinite aievea.
O să faci o dâră în peretele dintre noi?
Îţi voi da şi o maşină de găurit,
iar lumina va umple golul,
făcându-l curcubeu.

Ai grijă să nu-mi perforezi iubirea,
inima sau dorul.

Când reîncep a scrie

Port versurile căptuşite
în doseala unui niciodată împletit cu totdeauna,
le plimb prin buzunarele înfundate
cu bilete de troleibuz.
Cuvintele se rotesc în cercuri concentrice,
iar eu mă consum
în tăria unui sentiment
mai puternic decât
condiţia mea mediocră.
Îmi dau jos fericirea,
dragostea,
visele,
temerile
şi ideile delirante,
aşezându-le împăturite
în palmele
lui.
Când trecutul devine profan,
însemnă că axa universului
s-a deplasat spre soare.