Poezie
criza lalelelor
lalelele florăresei de la colţul
de lângă farmacie ruginesc în plină primăvară
o primăvară prematură azi e ziua bărbaţilor spune
cineva în ajun era ziua femeilor
da confirmă altul ieri era ziua florăreselor
azi nimeni nu mai cumpără flori
în cantităţi industriale e criză criză financiară
economică socială
a început cine îşi mai aminteşte cu criza
lalelelor a simbolurilor valorice aşa se numea
un bulb de lalea costa cât un palat
cine avea lalele stăpânea lumea până când
excesul de flori a ruinat piaţa
ca ieri un bulb era o avere ca azi a devenit
o ceapă degerată asta e prăbuşirea valorilor simbolice
vreme de criză valorile trebuie reconsiderate
altele trebuie să fie priorităţile
ieri oameni săpau canale acolo unde era pământ
şi toată lumea era entuziasmată
azi canalele nu mai au preţ
azi acolo unde era apă se construiesc poduri
cataclisme tectonice mutaţii
iată citesc etajul trei s-a mutat la etajul doi
asta înţeleg si eu performanţă în vreme de criză
ieri nimic nu era mai scump şi mai frumos decât o lalea
azi pe cine mai amăgeşti cu o floare
ceainicul
ceainicul începe să se umfle
în pene și să fluiere nervos printre dinţi
stau alături şi îi închid gazul înainte să
se declanşeze
se potoleşte fluieră tot
mai încet e şi mai nervos
nu i-am dat să-şi strige arsura până la
capăt
e un ceainic normal şuieră obişnuit
mă enervează fluierăturile artistice
nu mai pot asculta triluri de pasăre în
loc de soneria de la uşă
nu mai pot asculta hiturile muzicii
clasice pe telefoanele portabile
ne putem pomeni că într-o zi bondarii
vor începe
să zumzăie impecabil din Rimski-
Korsakov
vreau să mi se bată la uşă
vreau ca soneria să sune şi telefonul
să zbârnâie
am început să scriu şi calculatorul mă
învaţă minte în engleză
îmi spune de nu ştiu care virus pe care
l-a neutralizat
ori ar trebui să-l sugrum cu mâinile
mele
în casa asta numai eu tac
toate jucăriile toate aparatele toate
uşile toţi pereţii au de spus ceva
parcă aş fi în nuvela lui bradbury
numai eu tac ascult mă conformez
aici sting aici opresc aici pornesc aici
întorc aici schimb placa
sunt singurul sclav al acestei lumi care
e făcută
să mă înveţe minte să comande ce am
de făcut
de ciudă mă tem că am uitat cum îl
cheamă
pe ernst theodor amadeus Hoffmann
intrare în legendă
ies din casă de parcă aş ieşi din legendă cineva
mi-a furat preşul dar se mai întâmplă
ba chiar am citit că i s-a întâmplat cuiva
regret oarecum să intru în lume fără
să-mi şterg picioarele pe scară nimic nou niciun
anunţ nicio inscripţie înjurătură mai originală
banda rulantă a trotuarului s-a prăbuşit
de atâta aşteptare în canalul de scurgere
vecinii se sfădesc de ieri dar trecând pe lângă ei
sunt salutat zău ca şi alt coleg care scria în alt poem
printr-un minut de tăcere semn că mai contez
în ierarhiile cartierului camioanele îmi depun
stăruitor printre dinţi praful istoric ca să
gust din panta rhei trotuarul de vizavi îşi
poartă ca întotdeauna numai picioare
trotuarul pe care merg îmi poartă numai ochi
şi zâmbete perverse la intersecţii
colţuroase masive evadări de pe bandă
în stânga în dreapta dezordine domnilor dar sunt
prea grav am prins deja dulcele ritm clasic
îmi vine în întâmpinare o digresiune lirică
şi umbra parfumului ei
ca o trenă în urma-i
tinzându-şi voalul
dar eu rămân la toate amplasat complexat
de momentul solemn şi sunt atât de banal în acest
mit şi intru în birou de parcă aş intra în istorie
poemul lumi(ni)i
scriam:
s-a stricat
cutia de viteze a pandorei şi nevoile
s-au încălecat unele pe altele ca orbii
lui bruegel după căderea iminentă în groapă
că nu (te) mai înţelegi ţi-i frig sau ţi-i
frică ţi-i temă sau
teamă ţi-i poezie sau ţi-i rimă
iar afară s-a întunecat şi
iar s-a luminat
eclipsă
lumea mea de hârtie
prietenii mă aşteaptă dincolo
de copertele cărţilor
am să-i dezamăgesc și de această dată
am făcut indigestie
cu marfă contrafăcută
manuscrise indigerabile
acum încerc să mă tratez vorba vine cui pe cui scoate
mă las prins într-o (extra) ordinară sindrofie
cu rabelais verlaine bacovia venecika erofeev
sunt de mult și eu un personaj de hârtie
beau vin de hârtie
mănânc păstăi prăjite în ulei de hârtie
cu mujdei de hârtie
cu speranţa de hârtie şi ea
sunt un fel de hârtie returnabilă din care se vor face
haine de hârtie acesta-i trendul
şi cutii în care se va naşte ca puii la incubator
lumea
altfel spus o lume de hârtie
care va arde mai uşor şi mai luminos