Marea speranţă
A trecut și anul acesta și nu s-a întâmplat nimic.
Poate că-n iarna asta, care n-a trecut încă,
Poate că primăvara va fi mai îndurătoare
Ori poare că vara sau toamna.
Știți la ce mă gândesc, la ce se gândește
Toată lumea; eu nu sunt o excepție,
Eu m-am născut într-un sat în care nimic
nu mai crește
mai mult decât această speranță.
Eu nu trăiesc în turnul de fildeș; eu trăiesc
Într-un oraș în care toată lumea
De la un timp visează mereu același vis
Din ce în ce mai des.
O, Doamne, cât de frică ne este la toți
Că va veni și primăvara asta degeaba.
Că va veni și vara și toamna
Numai ce visăm noi nu va veni.