Leviathan: puterea ce fură identităţi

Pentru prima dată în istoria cinematografiei, un film rusesc a luat Globul de aur. Pelicula Leviathan a lui Andrei Zveaghinţev a fost premiată la alte zeci de festivaluri prestigioase, printre care şi festivalul de la Cannes. Nu are aceeași rezonanţă și în Rusia, iar cauzele sunt multiple. Filmul abundă în cuvinte licenţioase, critică dură faţă de autorităţile corupte şi legăturile acestora cu Biserica.

Tabloul pe care-l vedem în Leviathan nu diferă foarte mult de concepţia formată în societate despre satele ruseşti. O sărăcie „nudă”, abuz de alcool și oameni duri. În povestea Leviathanului, „deasupra” tuturor domneşte primarul Şeleveat, care, setos de putere, nu-şi aminteşte de cetăţeni decât la alegeri. Edilul vrea să ia pământul, casa şi atelierul lui Nicolai, un mecanic auto care trăieşte pe ţărmul Mării Barents alături de soţia sa Lilia şi feciorul său Roman, născut din prima căsnicie. Protagonistul a pierdut deja două procese de judecată şi şansele sale de a-și păstra bunurile devin tot mai mici. Lui Nicolai i se propune să vândă proprietatea la un preţ de nimic şi să plece cât mai departe.

Pentru a-l ajuta pe Nicolai, sosește de la Moscova fostul său camarad de armată, Dmitri. Acesta vine cu un dosar compromiţător pe numele primarului, pentru a-l discredita.

A doua zi după proces, Şeleveat vine beat la casa lui Nicolai şi îl ameninţă. Avocatul vrea să profi-te de această situaţie şi să depună o plângere la poliţie. Însă tentativa eşuează, deoarece poliţiştii refuză plângerea. Între timp, vine comanda „de sus” de a-l întemniţa pe mecanic.

În cele ce urmează, amicul protagonistului merge la primar să discute despre dosar şi încearcă să exercite presiuni ca acesta să cedeze în proces. Primarul este cuprins de frică, însă devine şi mai agresiv după ce discută cu poliţia locală, cu judecătorul şi cu duhovnicul său, care-l sfătuiesc să-și arate puterea şi să nu se lase şantajat.

Urmează o turnură neașteptată: în timp ce soţul se află în arest, soţia sa Lilia îl înşală cu Dmitri. După ce-i surprinde împreună, Nicolai o bate pe Lilia şi pe prietenul lui. Frământată de remușcări, șoţia, în scurt timp, se sinucide, aruncându-se de pe o coastă abruptă în mare. Personajul principal este acuzat de omorul ei şi e încarcerat din nou.

Cu toate că Andrei Zveaghinţev insistă că lucrarea sa este o interpretare a vieţii personajului biblic Iov, protagonistul filmului nu este nici pe departe un model de viaţă călugăresc. Nicolai este un alcoolic terminat, un soţ prost şi un tată şi mai rău.

În film totuşi niciun personaj nu poate fi numit pozitiv sau negativ prin excelenţă. Deși are un trecut criminal, primarul acţionează prin judecată ca să pună mâna pe pământ. Nicolai este victima, dar şi un om degradat, care nici măcar nu depune efort să ţină piept nenorocirilor ce se ţin lanţ. Lilia şi avocatul decad în faţa spectatorului prin adulter.

Cromatica filmului este apăsătoare. Pe ecran domină nuanţele sumbre. Cadrele sunt lungi, neîntrerupte, cu scopul de a lăsa timp spectatorului pentru meditaţii. În urma vizionării filmului, inevitabil simţi un nod în gât care începe a te strânge, la început pe neobservate, ca spre final să-ţi dai seama că nu mai poţi scăpa şi totul e pierdut. Ultima ușă, cea care se închide în faţa speranţei, apare în scena finală, unde casa este dărâmată, iar în locul ei se construiește o biserică.

Titlul filmului se trage din mitul despre Leviathan – un monstru atroce, o creatură satanică ce reprezintă haosul, care domneşte atât pe mare, cât şi pe uscat. În film, această creatură înfricoşătoare se transpune în scheletul balenei pe ţărm. Îl regăsim și atunci când Nicolai vorbeşte cu preotul din localitate, comparând suferinţele sale cu cele ale lui Iov.

Pelicula este inspirată şi dintr-un caz real care a avut loc în Statele Unite, unde un cetăţean a luptat cu buldozerul împotriva autorităţilor care i-au luat pământul. Surprinzător, dar finalul istoriei reale este fericit, spre deosebire de cel imaginar, creat de regizorul rus.