Inteligența emoțională

Oamenii se află într-o competiţie acerbă pe frontul personalităţii. Fie că vorbim des­pre inteligenţă, sta­rea materială sau poziţia socială, deseori, totul se întâmplă demon­strativ. Trăim cu necesitatea de a fi iubiţi, de a fi buni, apreciaţi, de a ne simţi mai presus de alţii, de aceea ne vindem, cu ușurinţă, societăţii. Din păcate, aceste lucruri nu de­monstrează decât faptul că sun­tem săraci și frustraţi, că ne hră­nim cu vorbe bombastice și iluzii copilărești, că nu ne-am cunoaște preţul dacă nu ni l-ar stabili socie­tatea.

Inteligenţa, ca și frumuseţea sau bunătatea, este un lucru subiectiv și se percepe diferit de fiecare individ în parte. Bukowski spunea: „M-am simţit prost, dar am hotărât că existau și alte moduri de a gândi”. Puţini sunt cei care își construiesc o lume interioară detașată de sco­puri practice și asimilează diverse informaţii din simpla dorinţă de a deveni mai buni sau a înţelege cât mai multe lucruri. S-ar presupune că inteligenţa reprezintă produsul raţiunii pure, analiza directă și lo­gica lucrurilor. Dar iată că suntem influenţaţi de sentimente și lumea noastră pedantă, perfectă, este ră­sucită și dată peste cap.

A fi inteligent înseamnă a avea capacitatea de a face conexiunea dintre informaţiile înmagazinate în memorie și ordonarea lor efici­entă în realizarea scopului propus. Dar dacă nu există un scop? Se întâmplă des ca fruntașii clasei să devină simpli funcţionari de stat, iar „mijlocașii” să ocupe posturi mult mai importante. De aici pornește ideea existenţei inteligenţei emoţi­onale. Doar un sentiment puternic, o traumă, o dorinţă nestăpânită, un vis te determină să obţii ceea ce ţi-ai propus, nu conștientizarea logică a scopului propriu-zis. Inteligenţa emoţională este formată din mai multe elemente, dar are un singur scop: de a ne ajuta să ne înţelegem mai bine propriile emoţii. Gestio­narea eficientă a emoţiilor va duce, inevitabil, la o creștere semnificati­vă a calităţii vieţii. Înţelegerea mai bună a celor din jur joacă un rol fundamental în convieţuirea cu un grad de confort ridicat cu alţi se­meni ai noștri. În consecinţă, vom reuși să creăm relaţii frumoase, iar imaginea noastră personală se va îmbunătăţi considerabil.

Tot mai mulţi psihologi și oa­meni de știinţă au următoarea cer­titudine: competenţa emoţională este de două ori mai importantă decât abilităţile tehnice sau intelec­tuale. Unul dintre primii cercetători ai acestui fenomen a fost psiholo­gul american Daniel Goleman. În 1995, acesta publică lucrarea Inteli­genţa emoţională: de ce poate fi mai importantă decât IQ-ul. În această carte, autorul descrie inteligenţa emoţională ca pe un amestec de stăpânire de sine, motivaţie, empa­tie, gândire liberă, tact și diplomaţie. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale reprezintă înţelegerea și controlul emoţiilor pentru a dezvolta relaţii armonioase cu cei din jur, condiţii favorabile, idei, dar și metode de atingere a obiectivului propus.

Consider că oamenii acţionează în conformitate cu trăirile și senza­ţiile încercate în momentul decisiv, din simplul motiv că avem, mai întâi de toate, instincte puternice, sentimente, și apoi raţiune.