Încercări de exotizare a limbii române
Suntem cei care mergem să desfăşurăm un training. Ne structurăm subiectele pe care urmează să le abordăm pe slide-uri inspirate și creative. Tragem pe noi cămașa cea nouă și blugii asortați sau cea mai tinerească combinație posibilă de haine – se pare că suntem gata. Să fie oare așa?
S-ar putea ca unii dintre voi să se întrebe: „Dar cum ne exprimăm?”. Ei bine, asta se referă doar la acei „unii”, pentru că majoritatea vor acorda mult prea puțină importanță acestui fapt.
DOOM-ul are 871 de pagini, e greu, şi „cei mulți” vor spune că nici nu cred că îl au prin casă, că doar nu sunt filologi să aibă nevoie de un așa „instrument”! Vă veți aminti că există neobosita rețea internet, ce stă la dispoziția oricui, 24/7 și cântărește mai puțin decât DOOM-ul. Lenea nu mai are scuze aici, trebuie doar să dăm un clic și să verificăm: există acest cuvânt în dicționar? Ce alternative avem? Cum să evităm virușii ăștia englezești (mai nou)?
E încântător să organizezi un training cu o tematică oarecare și în sală să fie oameni cărora le pasă și de modul în care li se comunică informația, dovadă că audiența este cultă, dar și responsabilă. Cum te vei simți atunci când tot ce ai construit pe parcursul discursului tău se va nărui în momentul în care, asemenea unei bombe, a țâșnit cuvântul FOCUSARE? Acest lexem, scris cu majuscule, a preluat tronul pe slide. În continuare, vei folosi, cu aceeași încredere în sine, cuvântul diferențiator. O fi sunând el impunător, dar asta nu-l face să apară în limbă așa, din senin. Și dacă tot ne-ai demonstrat, dragă persoană care vorbești în fața unui public, cunoștințele tale în materie de limbă maternă, hai să îți etalezi un pic și experiența de aflare în Statele Unite, că doar nu ai făcut mii de kilometri degeaba. Directorul va deveni manager, iar activitatea lui de antreprenoriat se transformă în verbul a mănăgiui, cu sensul de a conduce o afacere. Din păcate, nu toți antreprenorii sunt de succes, de aceea mulți dintre ei făiluiesc, care, dacă nu v-ați dat seama, provine de la verbul englezesc to fail, echivalent cu a eșua. Astfel, facem ca aceste cuvinte să treacă (ilegal) granițele dintre state, devenind ridicoli noi înșine atunci când le folosim.
Nici măcar nu e nevoie să fii ahtiat de traininguri și oportunități pentru dezvoltare personală. Este destul să îți placă fructele exotice, spre exemplu, cui nu-i plac? Dar, în încercarea ta de a găsi un pomelo, dai peste ditamai PAMELA, ba ai zice că-i Anderson, de n-ai vedea că în față e doar tejgheaua cu fructe exotice. Granata, se pare, e mai dulce când este pronunțată astfel, cu toate că DEX-ul ne îndeamnă să-i spunem rodie. Hurmalele trăiesc aceeași poveste a falsei identități, iar noi ar trebui să le spunem simplu: curmale. Într-o continuă tendință de vitaminizare, o doamnă o întreabă pe precupeață: „Da aiestea îs limoni sau apelsini?”. Nici una, nici alta, ar trebui să-i răspundă vânzătoarea, întrucât cumpărătoarea se referea la lămâi și portocale. Grepfrutului i se mai spune și grep (o versiune mai uşor de pronunţat), cu pluralul grepuri, în niciun caz: greifrut, grefrut sau grefă.
Cât despre fructele uscate, care nu-s tocmai ieftine, dar se zice că-s minunate pentru digestie și starea de bine a organismului nostru, unii caută, din păcate, izium și injîr, de parcă în stafide și smochine – varianta românească a acestor cuvinte – cantitatea de vitamine e mai mică.
Cea mai simplă și mai inteligibilă paralelă pe care o putem face este cea de botezare a unui copil. Pentru că atunci când mama ți-a ales un nume, nimeni n-are voie să se joace cu el, să ți-l schimbe. Te-ai simți jignit/ă, nu-i așa? La fel se întâmplă și cu lexicul limbii române și sper că v-am convins de acest lucru.