În vizită… tineri creatori de la Liceul Teoretic “Ginta Latină” din Chișinău

Mesaj adresat tinerei generaţii

(în postura poetului Mihai Eminescu)

Unele mistere nu pot fi explicate, altele, poate, nu ar trebui să fie explicate, dar e clar și explicabil un singur lucru – imaginea prezentului este mistuitoare.

Tinerii de astăzi au un foc olimpic în suflet, însă nu-l consideră mereu ca o sursă de inspiraţie, ci, adesea, îl pun în faţa forţelor distrugătoare ale valorilor. Odată ce sunt deschise ușile tehnologiei moderne, tânăra generaţie uită de focul latent al culturii și devine oarbă la strălucirea deplină a lecturii. Lectura care este, de fapt, un veritabil astru al inspiraţiei.

Îndeosebi, nesiguranţa, lipsa cunoașterii creaţiei scriitorilor naţionali și universali devin temele din ce în ce mai frecvente în prezent. Deci, trebuie înlăturată indiferenţa tinerilor faţă de artă, înainte de a tremura în faţa unui prezent funebru.

Prin urmare, fiinţele umane nu ar trebui să se mulţumească doar cu liniștea, pasivitatea, ele ar trebui să fie pline de lumină, energie, iar dacă nu pot găsi acea lumină și energie, să le creeze.

Creaţi prezentul în lumina cărţilor și a ingeniozităţii, întrucât una din temeliile viitorului a rămas și va rămâne farmecul înţelepciunii, al cunoașterii. Acest farmec nu necesită forţă fizică, ci voinţă și încredere. Astfel, nu lăsaţi cărţile văduvite de căldura voinţei, a atenţiei și a intereselor voastre…

Vremea trece. Inima bate prea repede pentru a-i înţelege durerea. Sunt ultimele clipe ale existenţei mele… În fine, vă îndemn să păstraţi cultura naţională, să fiţi în faţa forţelor distrugătoare ale valorilor precum un munte ce nu poate fi clintit.

Anna DANDARA, cl. a XII-a

Crizanteme – flori din urmă

Se scurge tot nisipul din clepsidra frumosului. Se scurge orice gând, speranţă sau cugetare. A căzut o frunză arămie, încă una, vor cădea continuu, pentru că timpul nu-l poţi reîntoarce sau opri.

Toamna a venit, și împreună cu ea au venit îngândurarea, neliniștea și zbuciumul. Pentru cineva toamna este asociată cu sfârșitul… sfârșitul vacanţei, sfârșitul distracţiei, sfârșitul iubirii sau chiar al vieţii. Pentru alţii e abia un început de drum fără griji la prima vedere, dar primejdios în parcurgerea lui.

Pentru mine toamna mereu se asociază cu crizantemele. Poate, pentru că sunt flori de toamnă sau poate că, auzind cuvântul crizantemă, mereu îmi imaginez că aceste flori sunt ultimele care pot bucura sufletul până la sosirea primăverii.

Crizantemele – flori melancolice, flori de toamnă. Ascultând, le poţi auzi șoaptele, cele din urmă șoapte. Închid ochii, abia de se mai zărește cineva pe afară, a început o ploaie măruntă. Vântul bate puternic, iar la un colţ de stradă un biet bătrân încearcă să-și vândă cât mai repede ultimul buchet de crizanteme și să plece acasă. Din fericire, se apropie un tânăr, ia buchetul și se grăbește, probabil la aleasa inimii. Să o bucure și să-i șoptească vorbe dulci sau se grăbește să o anunţe că a venit timpul despărţirii, timpul sfârșitului.

Crizanteme – flori din urmă.

Dina CRISTIAN, clasa a X-a

O minune

Într-o viaţă de om au loc mai multe minuni decât credem. Forma lor însă nu e întotdeauna conform aşteptărilor noastre. O minune se construieşte zi de zi, an de an, secol de secol. În tot acest timp, noi ridicăm o plasă, poate chiar un adevărat zid în calea progresului nostru şi al umanităţii. Pentru că nu suntem doar simpli pioni pe o tablă mare de şah – suntem mici magicieni, purtătorii visurilor noastre, ale celor din jur și ale Cerului.

Minune este persoana pe care o apreciem la adevărata sa valoare abia atunci când nu mai este lângă noi. Minune este şi faptul că avem o vedere bună şi că putem privi stelele, putem străbate locurile pitoreşti dincolo de norii albaştri. E apa ce ne oglindeşte propriul chip, brazii falnici de pe pământurile verzi, care au văzut cele două războaie mondiale şi care astăzi sunt atacate de tăietorii angajaţi de bogaţii tranziţiei. Şi acel tricou primit de la echipa preferată, în care însă viaţa nu te-a mai lăsat să joci niciodată tot este o minune. Un miracol sunt şi visurile care merg până la capăt indiferent dacă le realizăm noi sau dacă altcineva hotărăşte să ne vină alături în această luptă. Visuri care nu se pierd în van. Pentru că pot fi lăsate drept moştenire, pentru că mesajul este dus peste ani, peste generaţii, peste clipele fericite sau dureroase… Şi peste lacrimi sau zâmbete. În fiecare zi, în fiecare secundă construcţia poate fi ridicată şi mai mult. Până în punctul în care ne aşteptăm să ni se întâmple o minune. Pentru că noi înşine facem parte din ea.

Felicia IVAȘCU, clasa a VII-a

Patria

Patria nu-i un pământ
Unde trăim din întâmplare,
Ci e un sacru legământ
Dintre un mugure și-un soare.

Patria nu-i un pământ
Cu averi și diamante,
Ci e istorie și zbucium,
Luptă e pentru dreptate.

Cine patria o lasă
Pentru zări necunoscute,
Tare multe lacrimi varsă,
Tare multe, tare multe!

                  Dorin EFROS, cl. a VII-a

Aștept o minune…

Când se poartă războaie în lume
Şi de foame copiii se sting,
Eu aștept să se întâmple-o minune
Nu în basme, ci-aici pe pământ.

Când minciuna tronează şi când
Iar dreptatea e-n lanţ ferecată,
Eu aştept să se-ntâmple-o minune
Pentru cei ce minunea aşteaptă.

Când e plin universul de bocet,
Când durerea hotare nu are,
Eu aştept să se-ntâmple-o minune,
Dar de ce nu se-ntâmplă ea oare?

                  Dorin ERHAN, cl. a VII-a

Tezaur strămoşesc

Dumnezeu când te-a creat,
Cu de toate te-a înzestrat,
Ţi-a dat tot ce-i mai frumos
Şi-un popor mărinimos.

Ţi-a dat graiul, ţi-a dat slova
Şi te-a botezat Moldova,
Ţi-a dat codri seculari,
Oameni harnici, gospodari.

Avem codri de poveste,
Alt pământ mai drag nu este.
Pentru aceste lucruri sfinte
Tu meleagul nu ţi-l vinde!

Să fii stâlp de apărare,
Când vei creşte mult mai mare.
Baştina să ţi-o păzeşti,
De duşmani s-o ocroteşti.

– Ocroteşte-mi, Doamne, plaiul
Şi păstrează-mi dulce graiul,
Căci avem ţară frumoasă,
Nu e alta mai aleasă.

                  Daniela LUNGU, clasa a VIII-a