Fenomenul selfie, PERICULOS?

De fiecare dată când văd pe cineva făcându-și selfie sau vorbind despre acest lucru, îmi amintesc cum arătau înainte pozele de familie, portretele alb-negru sau orice altă amintire scotocită prin albumele vechi. Progres sau regres? Nu știu nici eu. Cert este că fotografia avea cu totul alt scop în trecut.

E grozav să poţi imortaliza orice moment din viaţa ta și să te bucuri apoi, dar toată nebunia asta a luat proporţii îngrijorătoare și se transformă într-o pierdere de timp sau, și mai trist, într-o nevoie subită de apreciere a celor din jur. Or, tot ce se întâmplă astăzi între oameni: socializare, cunoaștere, prietenie – se bazează oare anume pe acest principiu? Pe vanitate și false colaborări. Nu neg faptul că am văzut o mulţime de selfie-uri prin care omul și-a exprimat amuzamentul sau creativitatea. Cu toate acestea, prea multe femei cu sprâncenele ridicate și cu buzele crispate ne fac din ochi. Nu cred că acest gen de fotografii sunt realizate cu scopul de a memora locuri dragi sau evenimente, că doar ce eveniment poate fi privitul în oglindă, pe jumătate dezbrăcat, sau mersul pe stradă, la școală, prin parc?

Și totuși, n-am să mint, dându-mă la o parte și spunând că n-am făcut-o. E amuzant. E o plăcere inconștientă, ca pocnitul degetelor sau datul din picior și e lipsită de importanţă atâta timp cât nu depășește limita normalităţii. Dar vezi tu, aici suntem diferiţi și ceea ce mie mi se pare normal, ţie s-ar putea să ţi se pară obraznic, urât.

În dicţionar selfie are o definiţie foarte clară: „autoportret fotografic digital realizat în vederea distribuirii pe reţelele de socializare”.

Psihologii subliniază că, într-adevăr, nevoia de socializare reprezintă un comportament normal, fie că este vorba despre lumea reală, fie că vorbim despre mediul online. Însă atrag atenţia că tulburările de comportament apar atunci când utilizatorii, în special tinerii, pun accent mai mare pe promovarea sinelui și mai puţin pe procesul de socializare.

Specialiștii mai precizează că, deși fotografiile selfie reprezintă un simplu instrument de autopromovare, acesta poate deveni periculos pentru societate deoarece formează o generaţie de narcisiști, care se preocupă continuu de propria imagine.

Două studii recente arată că oamenii care obișnuiesc să publice selfie-uri pe reţelele de socializare sunt mai predispuși să aibă ceea ce psihologii numesc „triada întunecată a personalităţii”: machiavelism, narcisism și psihopatie. Prima caracteristică de personalitate se referă la tendinţa de a-i manipula pe ceilalţi, cea de-a doua caracteristică se referă la interesul exagerat pentru propria persoană, iar cea de-a treia desemnează tulburările emoţionale și comportamentale ale unei persoane.

Introdus în limbajul curent şi în Oxford English Dictionary în 2013, termenul selfie a ieşit din anonimat. Practica selfie-ului se răspândeşte odată cu apariţia telefoanelor inteligente. Îngrijorător este că această tendinţă a început să facă victime. Astfel, o elevă de-a noastră a murit la Iași, electrocutată, după ce a încercat să-și facă o poză pe vagonul unui tren. Cu o lună în urmă, o altă fată a căzut în gol, de pe un bloc cu 11 etaje, în căutarea aceluiași selfie.

Personal, nu aș putea să manifest nicio atitudine faţă de acest fenomen real. El nu-mi dăunează, deși îmi afișează zilnic expresia unor oameni care au mereu ceva de comparat, oameni care nu se bucură de ceea ce fac, ceea ce văd, descoperă, fiind des în contradicţie cu lumea sau profund dependenţi de ea. Ce bine ar fi dacă ar putea să-și fotografieze sufletele.