Ecourile Clipei

Marinela Lupuşor
cl. a VIII-a, s. Cobani, Glodeni

Poezia dedicată lui Eminescu pare un exerciţiu obligatoriu de școală în care copiii, de fapt, sunt anunţaţi că trebuie să-l iubească pe Eminescu și, în consecinţă, ca să-și întărească acest crez, li se dă ca temă pentru acasă să scrie o poezie în care îl omagiază pe marele nostru poet și în urma acestei provocări se întâmplă să produci un asemenea text, a cărui principală grijă pare a fi să respecţi tematica propusă și să nimerești rimele. Dacă, într-adevăr, vrei să-i dedici un text lui Eminescu, prin care să-l omagiezi, calea cea mai adecvată este să îi citești măcar câteva volume de poezie, dacă nu toate, să găsești niște laitmotive, niște simboluri specifice lui, pe care să le inserezi foarte fin în textul tău propriu, cu trimitere către acest autor. Dar, dacă tot scrii poezie, dragă Marinela, și ai dorinţa să devii poetă, de ce să nu o promovezi pe Marinela Lupușor în loc să-l promovezi pe Mihai Eminescu? De ce să nu aduci lumii universul complex, zbuciumat și real al Marinelei? În ceea ce privește celelalte texte, ceea ce mi-a atras atenţia au fost versurile: „Ne vedeam în cinematograful vechi/ Abandonat de lume”.
Ai putea să începi ceva de aici. Inspiraţie!

Eugen Petrașcu
anul II, Facultatea de Filologie, UPS „Ion Creangă”

Eseul tău este scris prin prisma unei combinaţii ușor contrastante de lexeme înalte și pretenţioase, în spirit antic, cum ar fi „providenţa”, „dragostea lor neţărmurită” sau „legi imperative ale statului” și idei, a căror simplitate dă de înţeles că îţi aparţin, dar construcţia acestora, din punctul meu de vedere, necesită o arhitectură mai firească. Atunci când transmiţi idei foarte simple prin intermediul unor cuvinte așa-zis complicate, dai senzaţia de artificial. Or, e mult mai bine să-ţi antrenezi mâna către reflectarea unor idei complicate, metabolizate de mintea ta, în termeni simpli, firești și plăcut de citit. Dacă totuși îţi place complexitatea lingvistică în eseuri, îţi recomand să citești operele lui Emil Cioran și Gottfried Benn. Citește mult, scrie sincer și, nu uita, atunci când trimiţi un text unei reviste, să redactezi corect textul (mă refer la regulile de spaţiere) – dai dovadă de un respect faţă de tine și faţă de instituţia cu care colaborezi, făcând asta. Mult succes!

Mariana Păduraru
cl. a XI-a, LT „Boris Cazacu”, Nisporeni

Repetiţia parţială a ultimului vers, marcată de o tristeţe bacoviană, îi dă poeziei un oarecare ritm liric, dar conţinutul versificaţiei în sine e destul de slăbuţ. Te încurajez să scrii în rime și să o faci într-un fel pozitiv, într-o continuă speranţă și inocenţă, precum o poţi face, dar te încurajez, de asemenea, să renunţi la tonul bătrânesc și la stilul acesta caracteristic secolelor trecute. Privește cu atenţie la detaliile din viaţa ta care îţi aduc tristeţe sau fericire și scrie despre ele, despre tine, despre cei cu care, stând faţă în faţă, lumea se schimbă total. Așteptăm noi poezii. Inspiraţie!