Ecce homo
Fui bolnav? Acum mi-e bine
Cine s-a-ngrijit de mine?
Toate le-am uitat frumos!
Cred c-abia acum ţi-e bine:
Cine uită-i sănătos.
Ştiinţa veselă
A stat şapte zile fără a scoate un cuvânt. Apoi a vorbit şi, pe vas, toată lumea a amuţit. El şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut doar nori. Iar fulgere nu l-au lovit pentru că oamenii slabi le-au creat. Aceiaşi oameni care îl înconjurau pe vas, în tăcere, au dorit legi, şi lanţuri, şi zei. Au numit aceasta morală, iar El le spune acum că morala este instinct individual de turmă. Vituperările lui nu omit creştinismul cu toată doctrina emasculantă a acestuia. Oamenii sunt născuţi să trăiască liber. Trăiască Supraomul, eliberat de chingile normelor, întrucât acestea au fost create de oamenii slabi pentru a se proteja de cei puternici. Oamenii slabi trăiesc într-o lume de mituri. Ei cred într-un fundament material al naturii, în predeterminarea proprie, în destin, în teleologie. Ei cred că natura are un eşafodaj inteligibil, iar cunoaşterea este în general posibilă. Aceştia din urmă, tributari idolului ştiinţei, sunt cei mai periculoşi, pentru că sună aproape credibil. Şi savanţii cad pradă himerelor. Newton credea că, prin ştiinţă, este posibilă înţelegerea modului în care Dumnezeu a întocmit lumea. Ca şi cum ai privi la Faţa lui Dumnezeu*. Alţii, ca Voltaire, vedeau o legătură sigură şi indisolubilă între morală, bunăstare socială şi ştiinţă. Iar ultimii speră să atingă prin ştiinţă unitatea cu divinul, cum este cazul lui Spinoza. El e anti-idoli, este Antihristul. Instrumentul lui preferat în dialogul cu idolul este ciocanul. El interoghează cu impietate statuia, lovind cu ciocanul în ea, şi nimic nu place mai mult urechilor sale decât zgomotul de gol pe care îl aude drept răspuns. Idolul este sec pe dinăuntru, nu poate susţine omul. Nu pe cel nou, invulnerabil până şi la kriptonită. Filosofarea cu ciocanul se numeşte genealogie. Sau psihologie. Iar Freud stă în colţ şi ascultă. Ştie de la Schopenhauer că lumea este voinţă şi reprezentare. Iar acum, El îi confirmă: nu există lume obiectivă în afara noastră, ci o sumă de reprezentări, omul îşi construieşte lumea, o fetişizează. Iar Freud va numi pe Dumnezeu părinte arhetipal al omenirii, avându-şi sediu în subconştientul individului. Cel asupra căruia îşi proiectează omul dorinţele, de unde caută sprijin. Tăticu’ imaginar.
Se spune că orgoliul uman a suferit trei lovituri. Prima a fost cauzată de revoluţia copernicană. A doua este legată de teoria darwinistă a evoluţiei. El a pregătit-o pe cea de-a treia. Teoretizarea subconştientului de către Freud. Totul trebuie reconstruit. Noua filosofie trebuie să aibă în centrul ei viaţa (Lebensphilosophie), omul. Dar, ne avertizează El, să nu faceţi din cuvintele mele încă un idol, să nu prind vreun Martin sau Adolf că mă răstălmăceşte. Aşa grăit-a Zarathustra.
Autorul lui credea în rolul său mesianic, în justeţea propriilor afirmaţii, imperative. Omul trebuie să scape de prejudecăţi, de fantasmele care îi hrănesc imaginea despre sine şi despre lume. Dar, când a văzut pe străzile Veneţiei omul biciuindu-şi cu sălbăticie calul, s-ar putea să fi înţeles că Omul nu este în stare de o asemenea apostazie. Şi atunci a înnebunit. Asta da ieşire elegantă din situaţie. Din omenire.
P.S. Pe un perete din campusul universităţii Berkeley a apărut, la un moment dat, următoarea inscripţie:
Dumnezeu a murit.
Semnat: Nietzsche.
Peste un timp, sub prima inscripţie a apărut o alta:
Nietzsche a murit.
Semnat: Dumnezeu.
______________________
* În 1988, un satelit NASA a înregistrat variaţii în intensitatea undelor radio din univers. Aceste observaţii au furnizat dovezi hotărâtoare pentru demonstrarea definitivă a teoriei Big Bangului, explicând diversitatea densităţii materiei în univers. Unul dintre savanţii implicaţi în proiect a comentat cu referire la harta variaţiei alcătuită de satelit: Dacă eşti credincios, e ca şi cum te-ai uita la faţa lui Dumnezeu.