De ce eu? asta e întrebarea

Aduceţi-vă aminte când v-aţi întrebat ultima oară în surdină, cugetând asupra cursului evenimentelor recente din viaţa voastră, de ce eu? Întrebarea a încheiat cumva vreun capitol urât din viaţa voastră? A pus la îndoială realitatea vreunei întâmplări fericite? Ori a fost doar o reacţie sinceră la întrebarea vreunui profesor care v-a ţintit anume pe voi?

Oricare ar fi cazul, interogaţia presupune ca subiectul aceste-ia să parcurgă o serie de dileme legate de conștientizarea sinelui, conștientizarea rolului personal în desfășurarea evenimentelor respective, punerea la îndoială a unei coincidenţe ori tocmai încercarea de a confirma existenţa acesteia.

Titlul filmului regizat de Tudor Giurgiu, care a rulat recent pe ecranele mai multor judeţe din România, precum și la Festivalul de la Berlin, reprezintă deci un indiciu im-portant privind atmosfera și maniera de prezentare a operei cinematografice în sine. „De ce eu?” este un film artistic, inspirat din cazul real al procurorului de doar 29 de ani, Cristian Panait, căruia i se înmânează, doar aparent, frâiele unui dosar important ce viza condamnarea unui alt procuror, Alexandru Lele, care, implicat într-un conflict politic, devine… inoportun pentru șefii lui Cristian. Tânărul procuror refuză să fie o marionetă în mâinile superiorilor săi și îl scoate de sub urmărirea penală pe Alexandru Lele pe motiv că nu există suficiente probe. Această decizie îi aduce urmări dezastruoase pentru carieră și, în urma presiunilor, Cristian se sinucide. Cazul lui Cristian Panait a fost intens mediatizat în România la timpul său, adică în anul 2002, iar acum revine în lumina reflectoarelor prin prisma thrillerului lui Tudor Giurgiu.

Drama îl prezintă pe Cristian Păduraru, jucat de Emilian Oprea, din mai multe perspective, abordându-i latura intransigentă și impecabilă de la serviciu, în contrast cu latura umană din aspectul relaţiilor sale interpersonale. Atmosfera sumbră, redată de scenele în gri, înceţoșate cu fum de ţigară și cu atitudini intimidante, pregătește spectatorul pentru marele final. Dincolo de acestea, filmul nu duce lipsă de scene picante, menite, probabil, să menţină interesul publicului larg. Coloana sonoră este un deliciu auditiv, remarcându-se spre final piesele interpretate de „Luna Amară” – „Oameni noi” și „Noi, nu” de Anda Călugăreanu.

Dincolo de încercarea de a aduce la cunoștinţă publicului larg tertipurile politice ale Serviciilor Secrete din România, „De ce eu?” prezintă și o dilemă personală. A ceda sau a nu ceda? Ce este mai important: cariera ori valorile morale care menţin umanitatea în viaţă în fiecare dintre noi? Până la urmă, stresul și putreziciunea sistemului răzbat până la Cristian, hrănindu-se întâi cu vitalitatea acestuia din cadrul relaţiei sale cu Dora (jucată de Andreea Va-sile), apoi, aparent, cu integritatea sa mintală. Complexitatea situaţiei în care se trezește îl face paranoic și incapabil să-și mai trăiască tinereţea. Întrebarea pe care și-o pune, firesc, spectatorul este ce ar fi făcut în locul lui? L-ar fi consumat, oare, sistemul? Și dacă da, cum?

Părerile publicului cu privire la film sunt împărţite. O bună parte aplaudă iniţiativa și realizarea acestuia, exprimându-și entuziasmul și speranţele în ceea ce privește deconspirarea ilegalităţilor de rang înalt din România și, implicit, educarea unei societăţi conștiente de pericolele și tertipurile care o pasc de sus. O altă parte însă consideră că filmul este un afront adus amintirii tânărului procuror. Argumentele celor din urmă se bazează pe două criterii principale: 1. personajul filmului este înfăţișat mult mai vicios decât Cristian Panait, făcându-se, spre sfârșit, aluzia că acesta-și pierde minţile, ceea ce, susţin ei, nu este deloc adevărat și distorsionează adevăratele motive care l-au condus spre decizia finală și 2. vinovaţii din film sunt Serviciile Secrete din România, pe când în cazul original, implicarea politicienilor de vârf din România, precum Victor Ponta ori Adrian Năstase, este evidentă.

Până la urmă, deși filmul nu pare să ofere nicio portiţă de scăpare pentru cei care înoată sau vor să înoate împotriva curentului, în paralel cu prezentarea acestuia se desfășoară și o campanie care încurajează victimele presiunilor de ori-ce tip din partea șefilor de instituţii, a politicienilor sau magistraţilor, numită „Singur împotriva tuturor”. Astfel, curajoșii au posibilitatea, spre deosebire de Cristian, să-și facă publică povestea în timpul vieţii lor și să facă încă un pas înainte în lupta contra abuzurilor și ilegalităţilor.

„De ce eu?” este o creaţie cinematografică ce pune întrebările cele mai dureroase în România. Bineînţeles, aceasta nu garantează nicio soluţie, dar primul pas spre a găsi răspunsul este să formulezi corect întrebarea.