Culori indo-europene

Cuvintelor-culori le este întotdeauna rezervat un destin aparte, și asta pentru că depind într-un grad mai intim de datul imediat al lumii înconjurătoare. Limba este o achiziţie, iar acest lucru nu exclude culorile, mai ales că acestea depind de percepţia noastră cromatică. Toate limbile trec prin aceleași etape de achiziţie. Primul să fie numit este binomul alb-negru. Urmează întotdeauna roșul, pe urmă galbenul și verdele (nu neapărat în această ordine), albastrul și cafeniul. Galeza clasică nu avea cuvinte pentru cafeniu, gri, albastru sau verde¹. Diviziunea spectrului cromatic era alta. Un cuvânt se ocupa de o parte a verdelui, un altul de cealaltă parte de verde, de albastru și de o bucată din gri și un al treilea cuvânt era responsabil de restul griului, alături de cafeniu.

Grecii antici aveau o percepţie cromatică diferită. Ei asociau culorilor proprietăţi abstracte, de aceea nu trebuie să vă miraţi că pentru ei sângele era galben-verzui. Voiau să spună că sângele este lichid și dătător de viaţă, atribute pe care le conţinea matricea galbenului².

În toată Iliada găsim doar patru culori. Primul care a observat această particularitate a fost William Gladstone, care l-a luat pe Homer de cotor și a cercetat distribuţia cromatică în Iliada, determinând că nu există cuvânt pentru albastru. Cerul e ca bronzul, marea e ca vinul etc. Glaucom și Cyanos exprimă mai degrabă intensitatea luminii decât albastrul. La cealaltă extremă îi găsim pe ruși, care, dat fiind faptul că au două cuvinte (sinij și goluboj), disting două culori acolo unde un vorbitor român, englez sau portughez vede două nuanţe de albastru.

Dar acest articol este despre cuvinte, nu despre culori. Să trecem la partea lingvistică.

În română lucrurile sunt clare. Culorile de bază vin din latină. Etimologia e transparentă: albus, nigrum, roseus, galbinus, viridis³, albaster⁴.

Negrul este înrudit cu mai mulţi corespondenţi din Romania⁵: noir (fr.), nero (it.), negra (sp.). Latinii mai foloseau, într-o fază mai veche, fuscus (ca pe generalul lui Domiţian) și ater, ambele aproape dispărute din limbile romanice moderne. Cu unele excepţii. Ochii negri au dat atroce.

Englezescul Black vine de la o rădăcină PIE⁶ (*b^hleg) care înseamnă a străluci și este înrudit cu rusescul belyi. Apropierea sensului se poate face, poate, prin trimitere la procesul de combustie, din care rezultă atât lumina (albul), cât și cenușa (negrul)⁷.

Tot *b^hleg este și originea pentru protogermanicul *blankaz, din care derivă blank, blanche etc., dar și blind, blink.

În limbile turanice există rădăcina cu răspândire largă kara, pe care o cunosc și românii, în numele de familie Caraman, de exemplu. Rămânem în registrul ochilor negri, care în turcă denumeau un personaj al teatrului de păpuși. Românii au preluat tipul de personaj și l-au transformat în substantivul caraghios⁸.

Rădăcina PIE *leuk (strălucire) se regăsește cu ușurinţă în grecescul leucos (din leucocite, celule albe, de ex.), iar ideea de alb se păstrează voalat și în light, lucere/ lux sau a luci⁹.

Roșul poate fi regăsit în slava veche (krasnyj, varianta modernă este legată de ideea frumuseţii), în engleză, în greacă (eritros) și vine, prin latină, din rădăcina *H₁reudh.

Galbenul și verdele se confundă în arborele de termeni indo-europeni. Yellow este înrudit cu helvus (lat. galben-pal) și zhalias (lit. verde), zeleni (sl. veche, verde), dar și gold, zoloto, chloros (gr. verde)¹⁰.

Deosebit de interesantă este istoria culorii oranj. Nāraṅga este cuvântul sanscrit pentru portocal. Cuvântul a lâncezit multă vreme în Asia până când a fost adus în Evul Mediu în Europa. Aici, limbile au ales să numească fructul în dife-rite moduri. Naranj a dat arancia (ital.), orange (engl.), germanii şi apoi ruşii l-au numit măr de China (apelsin), iar în neogreacă a fost numit după ţara care l-a introdus în Europa – Portugalia, de unde avem în română portocală. Întrucât culoarea oranj nu este una des întâlnită în natură (sau nu era, cel puţin, până la apariţia sticlelor de Fanta), fructul a dat numele culorii. În engleză a înlocuit cuvântul compus geoluhread, adică galben-roșu (yellow-red)¹¹.

Acum, despre culoare în general. Rădăcina PIE *Peik (a vopsi, culoare), pe larg atestată în vocabularul european, a dat în română (prin latină, desigur) verbul a picta. Mai interesant este că în slavă a dat verbul pisati, a scrie. Palpitantă lingvistic este și evoluţia semantică a cuvântului grecesc înrudit poikilos (din poichilo-term, de ex.), care a ajuns să însemne viclean. De la sensul iniţial – colorat – s-a trecut la bălţat, apoi variabil, labil, ambiguu și, în final, înșelător, viclean¹². Pentru sur (care este din slavă, probabil, sârbă sau bulgară), existau două rădăcini PIE, una care în latină a dat canuntus (cărunt), iar a doua – pallidus¹³.

La final, o curiozitate. În neogreacă, aspros are sens de alb. Explicaţia este următoarea. Moneda aspră era moneda recent bătută, pe care semnele monetare, proaspăt imprimate, ieşeau puternic în relief. Mai apoi, aspru a fost asimilat monedelor în general şi apoi, prin metonimie de proprietate, albului, întrucât argintul este alb. Aşa, aspros a ajuns în greacă să aibă sens de alb.

Lingvistica este departe de rigurozitatea și credibilitatea matematicii, însă materialul disponibil fie pe internet, fie în lucrări de popularizare este suficient de mult pentru a satisface curiozitatea intelectuală. Notele de subsol ale acestui articol pot furniza un bun punct de plecare.

_______________
¹ http://www.theguardian.com/books/2010/jun/12/language-glass-colour-guy-deutscher
² The Book of General Ignorance, Lloyd&Mitchinson, e-book
³ Bunicul lui varză < viridian.
⁴ Hasdeu scrie, în Magnum Etymologicum, că astru ca diminutiv indică o aproximare prin lipsă a unei calităţi. Astfel: alb-astru = aproape alb.
⁵ Termen care desemnează teritoriile europene în care se vorbesc limbi de origine latină.
⁶ Protoindo-europeană.
⁷ Două ramuri antonimice din același trunchi nu este o situație atât de improbabilă pe cât ne-am închipui. Cf. calidus (lat. cald) și holod (rus. rece).
⁸ Constantin Frâncu, Geneza limbii și a poporului român.
⁹ http://en.wikipedia.org/wiki/Indo-European_vocabulary#Natural_features
¹⁰ https://ru.wiktionary.org/wiki/%D0%B7%D0%B5%D0%BB%D1%91%D0%BD%D1%8B%D0%B9
¹¹ http://www.wordsense.eu/orange/
¹² http://en.wiktionary.org/wiki/%CF%80%CE%BF%CE%B9%CE%BA%CE%AF%CE%BB%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
¹³ The Oxford Introduction to PIE and PIE world. Mallory and Adams.