Amintiri…

În prezent administrez site-ul revistei Clipa, pe care l-am creat cu trei ani în urmă şi, tot de atunci, îngrijesc rubrica Logo… tur, care are drept scop identificarea greşelilor de pe panourile publicitare, de pe diverse avize, denumiri de firme etc. şi oferirea variantei corecte, pentru înlăturarea acestora.

Dar totul a început cu 12 ani în urmă, când am fost desemnată laureată la secţiunea Poezie a Concursului Naţional de Creaţie Literară Iulia Hasdeu, ediţia a II-a. De atunci sunt membră a cenaclului cu acelaşi nume, care activează pe lângă revista Clipa. Sunt deci cea mai longevivă cenaclistă. În timp, am înţeles că învăţând la şcoală, şi chiar învăţând foarte bine, e puţin. Aceasta îţi asigură o bună bază teoretică şi atât. Or, revista, cenaclul şi concursul mi-au oferit posibilitatea să-mi testez nivelul, să devin mai bună în comparaţie cu mine însămi şi, în definitiv, revista, cu toate activităţile ei conexe, mi-a oferit şi o posibilitate de afirmare.

Primii ani la Clipa, pe atunci revista Clipa siderală, au fost, pentru mine, sub semnul tăcerii. Fiind cea mai mică dintre cenaclişti, îi urmăream pe colegii mai mari, încercam să-i înţeleg, îi admiram, voind să ajung ca şi ei. Timp de mai mulţi ani mi se spunea „mezina cenaclului”. Atunci când „am scăpat” de această titulatură, m-am bucurat, pentru că voiam să intru în rândurile celor mari. Abia acum îmi dau seama cât de frumos a fost să fiu cea mai mică în sânul Clipei siderale. Aici m-am format ca personalitate, aici mi s-a oferit şansa de a mă manifesta. Memorabile pentru mine sunt şedinţele de cenaclu, unde aveam prilejul să-mi dezvolt creativitatea prin intermediul probelor literare, înţelegând că scrisul este o abilitate care trebuie exersată. De cele mai multe ori, la şedinţe, aveam ca invitaţi diverşi oameni de cultură. Am crescut într-un cerc de oameni minunaţi, care m-au ajutat să-mi formez o conştiinţă, o identitate. Practic, am fost ca un burete ce a absorbit informaţii de calitate.

De-a lungul anilor, am participat la diverse secţiuni ale Concursului de Creaţie Literară Iulia Hasdeu. Începând cu anul 2006, mi s-a încredinţat rubrica Galeria Belles Artes, pentru a prezenta artişti plastici atât din cultura română, cât şi din cea universală, cu lucrările cărora ilustrăm revista. În anul următor am scris o serie de articole despre unele mituri fundamentale, iar în 2008 am redactat materiale despre cele 7 noi minuni ale lumii.

Toate aceste articole, dar şi textele cu care am participat la diverse concursuri, au fost adunate în volumul de debut Cioplind în propriul duh, ieşit de sub tipar atunci când eram în pragul bacalaureatului. Acest volum a apărut şi datorită dirigintei şi profesoarei mele de limba şi literatura română, dna Lucia Coman, care a găsit sponsori pentru a-l edita. Am avut parte de laudele şi încurajările colegilor şi profesorilor mei. Precum sugerează titlul, acest volum este un exemplu de creştere şi perfecţionare continuă, un model de devenire întru fiinţă, pentru orice licean.

Sunt studentă în anul II la Facultatea Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, ASEM, şi cu toate că nu urmez o facultate umanistă, colaborarea mea cu revista Clipa continuă. Aceşti ani frumoşi petrecuţi pe lângă revistă şi-au lăsat amprenta. Am devenit un bun consumator de cultură, o persoană care ştie valoarea unei cărţi. Precum afirmă dna Eugenia Bulat în prefaţa cărţii mele: „…toate drumurile, eforturile şi sacrificiile umane duc spre împlinire”, la fel s-a întâmplat şi în cazul meu, această experienţă mi-a modelat, de ce nu, conştiinţa.

Şi-apoi, rarisim lucru e să-ţi descoperi chipul cioplit într-un poem al mentorului tău spiritual:

(…)Şi îngeri veneau… ca-n colind…

                                      re-vestind Eminescu,

!vocale rotunde-rotunde rostind,

                                      cu ochi plini de rouă

şi-o spaimă albastră

                                      !prea sacră,

                                                  pierzând vreun

                                      cuvânt(…)

Vor rămâne vii amintirile legate de activităţile organizate graţie efortului doamnei Eugenia Bulat:

În ultimii ani, am fost prezentă la numeroase lansări de revistă în Chişinău, dar şi în republică, având astfel ocazia să cunosc mulţi tineri cu potenţial creator, dar cel mai important, să le împărtăşesc din experienţa mea şi să-i îndemn să se implice în diverse activităţi, de ce nu, să colaboreze cu revista Clipa, întrucât aceasta promovează schimbarea, îmbină reuşit libertatea, luciditatea gândirii şi a spiritului creator.

Faptul că am ajuns la Clipa i-l datorez doamnei Eugenia Bu­lat, care m-a primit cu multă dragoste în sufletul dumneaei, aşa cum a făcut-o şi cu mulţi alţi tineri. Îi sunt deplin recunoscătoare pentru că m-a făcut să urmez o cale total diferită de cea a colegilor mei, o cale care m-a motivat să îmi doresc să reuşesc azi mai mult decât ieri.